Conjugare a istovi

Conjugarea verbului a istovi: eu istovesc, tu istovești, el ea istovește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a istovi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a istovi”!

Verbul a istovi conjugat la prezent

eu istovesc
tu istovești
el ea istovește
noi istovim
voi istoviți
ei ele istoviți

Verbul a istovi conjugat la viitor

eu voi istovi
tu vei istovi
el ea va istovi
noi vom istovi
voi veți istovi
ei ele vor istovi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a istovi conjugare la condițional prezent

eu aș istovi
tu ai istovi
el ea ar istovi
noi am istovi
voi ați istovi
ei ele ar istovi

Verbul a istovi conjugare la condițional perfect

eu aș fi istovit
tu ai fi istovit
el ea ar fi istovit
noi am fi istovit
voi ați fi istovit
ei ele ar fi istovit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a istovi la conjunctiv prezent

eu să fiu istovesc
tu să fii istovești
el ea să fie istovească
noi să fim istovim
voi să fiți istoviți
ei ele să fie istovească

Conjug a istovi la imperfect

eu istoveam
tu istoveai
el ea istovea
noi istoveam
voi istoveați
ei ele istoveau

A istovi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu istovisem
tu istoviseși
el ea istovise
noi istoviserăm
voi istoviserăți
ei ele istoviseră

Verbul a istovi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi istovit
tu să fi istovit
el ea să fi istovit
noi să fi istovit
voi să fi istovit
ei ele să fi istovit

Conjugare a istovi la perfectul simplu

eu istovii
tu istoviși
el ea istovi
noi istovirăm
voi istovirăți
ei ele istoviră

Conjugarea verbului a istovi la perfectul compus

eu am istovit
tu ai istovit
el ea a istovit
noi am istovit
voi ați istovit
ei ele ar istovit

Conjugă a istovi la viitor anterior

eu voi fi istovit
tu vei fi istovit
el ea va fi istovit
noi vom fi istovit
voi veți fi istovit
ei ele vor fi istovit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a istovi

ISTOVÍ, istovesc, verb IV.

1. reflexiv A se slei de puteri (din cauza bolii sau a muncii); a se epuiza, a se extenua. Se istovise de tot, nu mai era în stare să se miște, nu-și putea înturna nici capul. MIRONESCU, S. A. 36. Se uita... cum i se istovește sub ochi odorul. VLAHUȚĂ, O. A. 130.
• tranzitiv Trebuia un om nou care să nu fie obosit de toate cîte vă istoviseră pe voi. DEMETRIUS, C. 37. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. II 462.

2. tranzitiv A sfîrși, a termina, a isprăvi; a epuiza. Să-i cerem [de mîncare] răspunse liniștit beizade, și ne va da poate, dacă cei care au căzut înaintea noastră n-au istovit totul. SADOVEANU, Z. C.192.
• reflexiv Ca într-o groapă fără fund se istoveau averile, fără s-o poată umplea. VLAHUȚĂ, O. A. 214.
♦ (Rar) A pune capăt zilelor cuiva; a omorî, a ucide. Abia istovise Ercule pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor că vine și-i spune cele ce s-au întîmplat. ISPIRESCU, U. 64.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

istovind

Participiu

istovit

Infinitiv scurt

istovi

Imfinitiv lung

istovind