CONSULTĂ DEX |
Verbul a ispăși conjugat la prezent
Verbul a ispăși conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a ispăși conjugare la condițional prezent
Verbul a ispăși conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a ispăși la conjunctiv prezent
Conjug a ispăși la imperfect
A ispăși conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a ispăși conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a ispăși la perfectul simplu
Conjugarea verbului a ispăși la perfectul compus
Conjugă a ispăși la viitor anterior
|
Definiție din
ISPĂȘÍ, ispășesc, verb IV. tranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. A-și răscumpăra o vină, a plăti prin suferință o greșeală; a-și lua pedeapsa, a suferi (de pe urma unei greșeli); a expia. Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. vezi 85. Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, vezi vezi 159. O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340. 2. A cerceta și a evalua paguba făcută (de obicei de vite) pe proprietatea cuiva. Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50. – Variantă: (învechit și arhaizant) spășí (EMINESCU, O. I 102) verb IV. |