CONSULTĂ DEX |
Verbul a irosi conjugat la prezent
Verbul a irosi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a irosi conjugare la condițional prezent
Verbul a irosi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a irosi la conjunctiv prezent
Conjug a irosi la imperfect
A irosi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a irosi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a irosi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a irosi la perfectul compus
Conjugă a irosi la viitor anterior
|
Definiție din
IROSÍ, irosesc, verb IV.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. tranzitiv A consuma fâcînd risipă; (cu privire la bani, la avere) a cheltui în mod ușuratic; a risipi. Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115. • figurat Sînt acuma de șaizeci de ani fără unul și din ei verb reflexiv:eo patruzeci tot la țară i-am irosit. REBREANU, R. I 14. 2. reflexiv figurat A se răsfira, a se împrăștia în toate direcțiile; a dispărea, a se stinge. Stelele cerului se irosiră din albastrele adîncuri. GALACTION, O. I 286. Gîndurile pline de cruzime s-au irosit, iar durerea din trecut a rămas surdă în el. POPA, vezi 341. Noaptea se irosi ca bruma toamnei în răsăritul soarelui. ARDELEANU, despre 126. Se irosește în aer, cucernic, busuiocul. IOSIF, PATR. 12. |