Conjugare a învoința

Conjugarea verbului a învoința: eu învoințez, tu învoințezi, el ea învoințează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a învoința”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a învoința”!

Verbul a învoința conjugat la prezent

eu învoințez
tu învoințezi
el ea învoințează
noi învoințăm
voi învoințați
ei ele învoințați

Verbul a învoința conjugat la viitor

eu voi învoința
tu vei învoința
el ea va învoința
noi vom învoința
voi veți învoința
ei ele vor învoința

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a învoința conjugare la condițional prezent

eu aș învoința
tu ai învoința
el ea ar învoința
noi am învoința
voi ați învoința
ei ele ar învoința

Verbul a învoința conjugare la condițional perfect

eu aș fi învoințat
tu ai fi învoințat
el ea ar fi învoințat
noi am fi învoințat
voi ați fi învoințat
ei ele ar fi învoințat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a învoința la conjunctiv prezent

eu să fiu învoințez
tu să fii învoințezi
el ea să fie învoințeze
noi să fim învoințăm
voi să fiți învoințați
ei ele să fie învoințeze

Conjug a învoința la imperfect

eu învoințam
tu învoințai
el ea învoința
noi învoințam
voi învoințați
ei ele învoințau

A învoința conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu învoințasem
tu învoințaseși
el ea învoințase
noi învoințaserăm
voi învoințaserăți
ei ele învoințaseră

Verbul a învoința conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi învoințat
tu să fi învoințat
el ea să fi învoințat
noi să fi învoințat
voi să fi învoințat
ei ele să fi învoințat

Conjugare a învoința la perfectul simplu

eu învoințai
tu învoințași
el ea învoință
noi învoințarăm
voi învoințarăți
ei ele învoințară

Conjugarea verbului a învoința la perfectul compus

eu am învoințat
tu ai învoințat
el ea a învoințat
noi am învoințat
voi ați învoințat
ei ele ar învoințat

Conjugă a învoința la viitor anterior

eu voi fi învoințat
tu vei fi învoințat
el ea va fi învoințat
noi vom fi învoințat
voi veți fi învoințat
ei ele vor fi învoințat

Definiție din
Dicționar de arhaisme și regionalisme

VEZI DEFINIŢII a învoința

învoințá verb I (învechit) a da voie, a încuviința, a îngădui, a permite.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

învoințând

Participiu

învoințat

Infinitiv scurt

învoința

Imfinitiv lung

învoințând