Conjugare a învițui

Conjugarea verbului a învițui: eu învițuiesc, tu învițuiești, el ea învițuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a învițui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a învițui”!

Verbul a învițui conjugat la prezent

eu învițuiesc
tu învițuiești
el ea învițuiește
noi învițuim
voi învițuiți
ei ele învițuiți

Verbul a învițui conjugat la viitor

eu voi învițui
tu vei învițui
el ea va învițui
noi vom învițui
voi veți învițui
ei ele vor învițui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a învițui conjugare la condițional prezent

eu aș învițui
tu ai învițui
el ea ar învițui
noi am învițui
voi ați învițui
ei ele ar învițui

Verbul a învițui conjugare la condițional perfect

eu aș fi învițuit
tu ai fi învițuit
el ea ar fi învițuit
noi am fi învițuit
voi ați fi învițuit
ei ele ar fi învițuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a învițui la conjunctiv prezent

eu să fiu învițuiesc
tu să fii învițuiești
el ea să fie învițuiască
noi să fim învițuim
voi să fiți învițuiți
ei ele să fie învițuiască

Conjug a învițui la imperfect

eu învițuiam
tu învițuiai
el ea învițuia
noi învițuiam
voi învițuiați
ei ele învițuiau

A învițui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu învițuisem
tu învițuiseși
el ea învițuise
noi învițuiserăm
voi învițuiserăți
ei ele învițuiseră

Verbul a învițui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi învițuit
tu să fi învițuit
el ea să fi învițuit
noi să fi învițuit
voi să fi învițuit
ei ele să fi învițuit

Conjugare a învițui la perfectul simplu

eu învițuii
tu învițuiși
el ea învițui
noi învițuirăm
voi învițuirăți
ei ele învițuiră

Conjugarea verbului a învițui la perfectul compus

eu am învițuit
tu ai învițuit
el ea a învițuit
noi am învițuit
voi ați învițuit
ei ele ar învițuit

Conjugă a învițui la viitor anterior

eu voi fi învițuit
tu vei fi învițuit
el ea va fi învițuit
noi vom fi învițuit
voi veți fi învițuit
ei ele vor fi învițuit

Definiție din
Dicționar de arhaisme și regionalisme

VEZI DEFINIŢII a învițui

învițuí verb IV reflexiv (învechit) a căpăta viață, a-și trage viața (din ceva).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

învițuind

Participiu

învițuit

Infinitiv scurt

învițui

Imfinitiv lung

învițuind