Conjugare a înviora

Conjugarea verbului a înviora: eu înviorez, tu înviorezi, el ea înviorează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înviora”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înviora”!

Verbul a înviora conjugat la prezent

eu înviorez
tu înviorezi
el ea înviorează
noi înviorăm
voi înviorați
ei ele înviorați

Verbul a înviora conjugat la viitor

eu voi înviora
tu vei înviora
el ea va înviora
noi vom înviora
voi veți înviora
ei ele vor înviora

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înviora conjugare la condițional prezent

eu aș înviora
tu ai înviora
el ea ar înviora
noi am înviora
voi ați înviora
ei ele ar înviora

Verbul a înviora conjugare la condițional perfect

eu aș fi înviorat
tu ai fi înviorat
el ea ar fi înviorat
noi am fi înviorat
voi ați fi înviorat
ei ele ar fi înviorat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înviora la conjunctiv prezent

eu să fiu înviorez
tu să fii înviorezi
el ea să fie învioreze
noi să fim înviorăm
voi să fiți înviorați
ei ele să fie învioreze

Conjug a înviora la imperfect

eu învioram
tu înviorai
el ea înviora
noi învioram
voi înviorați
ei ele înviorau

A înviora conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înviorasem
tu învioraseși
el ea înviorase
noi învioraserăm
voi învioraserăți
ei ele învioraseră

Verbul a înviora conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înviorat
tu să fi înviorat
el ea să fi înviorat
noi să fi înviorat
voi să fi înviorat
ei ele să fi înviorat

Conjugare a înviora la perfectul simplu

eu înviorai
tu înviorași
el ea învioră
noi înviorarăm
voi înviorarăți
ei ele înviorară

Conjugarea verbului a înviora la perfectul compus

eu am înviorat
tu ai înviorat
el ea a înviorat
noi am înviorat
voi ați înviorat
ei ele ar înviorat

Conjugă a înviora la viitor anterior

eu voi fi înviorat
tu vei fi înviorat
el ea va fi înviorat
noi vom fi înviorat
voi veți fi înviorat
ei ele vor fi înviorat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înviora

ÎNVIORÁ, înviorez, verb

I. tranzitiv A face să fie, să devină vioi; a trezi, a scoate din amorțeală, a da iarăși viață, a dezmorți; prin extensie a însufleți, a înveseli, a îmbărbăta. Suflu peste flori să mi le înviorez. SAHIA, N. 25. Un copil, doi, te mai înviorează, ai pentru ce trăi. DELAVRANCEA, la TDRG. Cum te-nviorează, cum te-nalță și te umple de încredere simpla atingere c-un suflet mare! VLAHUȚĂ, O. A. 488.
       • absolut Strașnică toamnă! Înviorează, călește puteri ostenite. TOMA, C. vezi 396.
       • reflexiv După ce mîncară... se înviorară cu o cupă de vin. SADOVEANU, O. VII 77.
       • intranzitiv (Rar) Cînd văzu pe fiul său... i se păru a înviora olecuță. ISPIRESCU, L. 126.
♦ reflexiv figurat A se anima. Se înviorează curtea de oameni și de mișcare și de zgomot. REBREANU, R. II 49.

– Pronunțat: -vi-o-.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înviorând

Participiu

înviorat

Infinitiv scurt

înviora

Imfinitiv lung

înviorând