Conjugare a învechi

Conjugarea verbului a învechi: eu învechesc, tu învechești, el ea învechește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a învechi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a învechi”!

Verbul a învechi conjugat la prezent

eu învechesc
tu învechești
el ea învechește
noi învechim
voi învechiți
ei ele învechiți

Verbul a învechi conjugat la viitor

eu voi învechi
tu vei învechi
el ea va învechi
noi vom învechi
voi veți învechi
ei ele vor învechi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a învechi conjugare la condițional prezent

eu aș învechi
tu ai învechi
el ea ar învechi
noi am învechi
voi ați învechi
ei ele ar învechi

Verbul a învechi conjugare la condițional perfect

eu aș fi învechit
tu ai fi învechit
el ea ar fi învechit
noi am fi învechit
voi ați fi învechit
ei ele ar fi învechit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a învechi la conjunctiv prezent

eu să fiu învechesc
tu să fii învechești
el ea să fie învechească
noi să fim învechim
voi să fiți învechiți
ei ele să fie învechească

Conjug a învechi la imperfect

eu învecheam
tu învecheai
el ea învechea
noi învecheam
voi învecheați
ei ele învecheau

A învechi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu învechisem
tu învechiseși
el ea învechise
noi învechiserăm
voi învechiserăți
ei ele învechiseră

Verbul a învechi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi învechit
tu să fi învechit
el ea să fi învechit
noi să fi învechit
voi să fi învechit
ei ele să fi învechit

Conjugare a învechi la perfectul simplu

eu învechii
tu învechiși
el ea învechi
noi învechirăm
voi învechirăți
ei ele învechiră

Conjugarea verbului a învechi la perfectul compus

eu am învechit
tu ai învechit
el ea a învechit
noi am învechit
voi ați învechit
ei ele ar învechit

Conjugă a învechi la viitor anterior

eu voi fi învechit
tu vei fi învechit
el ea va fi învechit
noi vom fi învechit
voi veți fi învechit
ei ele vor fi învechit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a învechi

ÎNVECHÍ, învechesc, verb IV. reflexiv

1. A deveni vechi, a se deteriora, a se uza. Hainele mi s-au învechit. ▭ Lucrurile frumoase nu se-nvechesc niciodată. CARAGIALE, O. III 264.
♦ (Despre materiale) A-și schimba în mod lent proprietățile caracteristice; a îmbătrîni (2).

2. A ieși din actualitate, a nu mai corespunde. Poezia lui Eminescu nu se va învechi niciodată.

3. A ieși din uz, a nu se mai folosi. Multe expresii curente se învechesc cu timpul.

4. (Despre vin) A deveni vechi, dobîndind o calitate superioară. Întrebînd pre un localnic de ce nu au vin vechi, el îmi răspunse că: ei n-au obicei să-l lase să se învechească. NEGRUZZI, S. I 315.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

învechind

Participiu

învechit

Infinitiv scurt

învechi

Imfinitiv lung

învechind