CONSULTĂ DEX |
Verbul a învălmăși conjugat la prezent
Verbul a învălmăși conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a învălmăși conjugare la condițional prezent
Verbul a învălmăși conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a învălmăși la conjunctiv prezent
Conjug a învălmăși la imperfect
A învălmăși conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a învălmăși conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a învălmăși la perfectul simplu
Conjugarea verbului a învălmăși la perfectul compus
Conjugă a învălmăși la viitor anterior
|
Definiție din
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, verb IV.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. tranzitiv A amesteca de-a valma, a pune în dezordine, a arunca claie peste grămadă. Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210. Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. despre BOTEZ, forme S. 75. Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. vezi 59. • reflexiv figurat Amintiri tulburi i se învălmășeau în minte. SADOVEANU, O. IV 361. 2. reflexiv (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. Prin mintea-i înfierbîntată i se învălmășea în fugă imaginări însîngerate. BART, S. M. 73. Moțoc... se învălmășea în vorbă. NEGRUZZI, S. I 153. – Variantă: vălmășí (PISCUPESCU, O. 1) verb IV. |