Conjugare a înturna

Conjugarea verbului a înturna: eu întorn, tu întorni, el ea întoarnă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înturna”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înturna”!

Verbul a înturna conjugat la prezent

eu întorn
tu întorni
el ea întoarnă
noi înturnăm
voi înturnați
ei ele înturnați

Verbul a înturna conjugat la viitor

eu voi înturna
tu vei înturna
el ea va înturna
noi vom înturna
voi veți înturna
ei ele vor înturna

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înturna conjugare la condițional prezent

eu aș înturna
tu ai înturna
el ea ar înturna
noi am înturna
voi ați înturna
ei ele ar înturna

Verbul a înturna conjugare la condițional perfect

eu aș fi înturnat
tu ai fi înturnat
el ea ar fi înturnat
noi am fi înturnat
voi ați fi înturnat
ei ele ar fi înturnat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înturna la conjunctiv prezent

eu să fiu întorn
tu să fii întorni
el ea să fie întoarne
noi să fim înturnăm
voi să fiți înturnați
ei ele să fie întoarne

Conjug a înturna la imperfect

eu înturnam
tu înturnai
el ea înturna
noi înturnam
voi înturnați
ei ele înturnau

A înturna conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înturnasem
tu înturnaseși
el ea înturnase
noi înturnaserăm
voi înturnaserăți
ei ele înturnaseră

Verbul a înturna conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înturnat
tu să fi înturnat
el ea să fi înturnat
noi să fi înturnat
voi să fi înturnat
ei ele să fi înturnat

Conjugare a înturna la perfectul simplu

eu înturnai
tu înturnași
el ea înturnă
noi înturnarăm
voi înturnarăți
ei ele înturnară

Conjugarea verbului a înturna la perfectul compus

eu am înturnat
tu ai înturnat
el ea a înturnat
noi am înturnat
voi ați înturnat
ei ele ar înturnat

Conjugă a înturna la viitor anterior

eu voi fi înturnat
tu vei fi înturnat
el ea va fi înturnat
noi vom fi înturnat
voi veți fi înturnat
ei ele vor fi înturnat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înturna

ÎNTURNÁ, întórn, verb

I.

1. reflexiv A se întoarce (din drum), a se înapoia, a reveni. Dar să mă întorn unde lăsasem, adică la început. ARGHEZI, P. T. 84. S-a nemerit să apucați tot pe un drum ca să vă înturnați la domiciliu. CARAGIALE, O. I 46. Rămîi aici pînă la noapte, cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare. CREANGĂ, P. 97. Sîrbul se tot ducea... Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina. ALECSANDRI, P. P. 108.
       • tranzitiv Suflă, doamne-un vînt, Suflă-l pe pămînt... Mîndra să-mi întoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. (figurat) Gîndul meu pe unde-aleargă Nu-i pasăre să-l întreacă... Numai puiul, dacă-ar verb reflexiv:ea, Ca vîntul l-ar înturna. SEVASTOS, C. 84.

2. tranzitiv A întoarce în altă parte, a îndrepta (în altă direcție), a mișca în direcție opusă. Se oprea din cînd în cînd și înturna repede spre mine doi ochi negri foarte lucitori. SADOVEANU, E. 122. Îi înturnai spatele. MARIAN, S. 66. Înturnă ochii și zări acele patru capete spăriate. NEGRUZZI, S. I 78.
       • Fig- De ce taci cînd, fermecată, Inima-mi spre tine-ntorn? EMINESCU, O. I 206.
       • reflexiv Înturnîndu-se către munte, Lăzureanul dădu drumul unui strigăt puternic. SADOVEANU, O. A. II 207. Făcură o horă și începură a se înturna în dreapta și în stînga, cîntînd o arie sălbatică cu niște voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298. Se înturnă către boieri și zise... NEGRUZZI, S. I 148.

3. tranzitiv (Popular, despre stări fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva) din nou, a-i reveni (cuiva), vezi întoarce. Te apucă și afurisita de boală; al patrulea an de cînd te tot întoarnă. CONTEMPORANUL, VII 490. Dragostea mă-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D.

9.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înturnând

Participiu

înturnat

Infinitiv scurt

înturna

Imfinitiv lung

înturnând