eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a întreba

Conjugarea verbului a întreba: eu întreb, tu întrebi, el ea întreabă la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a întreba”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a întreba”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a întreba conjugat la prezent
  • eu întreb
  • tu întrebi
  • el ea întreabă
  • noi întrebăm
  • voi întrebați
  • ei ele întrebați
Verbul a întreba conjugat la viitor
  • eu voi întreba
  • tu vei întreba
  • el ea va întreba
  • noi vom întreba
  • voi veți întreba
  • ei ele vor întreba
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a întreba conjugare la condițional prezent
  • eu aș întreba
  • tu ai întreba
  • el ea ar întreba
  • noi am întreba
  • voi ați întreba
  • ei ele ar întreba
Verbul a întreba conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi întrebat
  • tu ai fi întrebat
  • el ea ar fi întrebat
  • noi am fi întrebat
  • voi ați fi întrebat
  • ei ele ar fi întrebat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a întreba la conjunctiv prezent
  • eu să fiu întreb
  • tu să fii întrebi
  • el ea să fie întrebe
  • noi să fim întrebăm
  • voi să fiți întrebați
  • ei ele să fie întrebe
Conjug a întreba la imperfect
  • eu întrebam
  • tu întrebai
  • el ea întreba
  • noi întrebam
  • voi întrebați
  • ei ele întrebau
A întreba conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu întrebasem
  • tu întrebaseși
  • el ea întrebase
  • noi întrebaserăm
  • voi întrebaserăți
  • ei ele întrebaseră
Verbul a întreba conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi întrebat
  • tu să fi întrebat
  • el ea să fi întrebat
  • noi să fi întrebat
  • voi să fi întrebat
  • ei ele să fi întrebat
Conjugare a întreba la perfectul simplu
  • eu întrebai
  • tu întrebași
  • el ea întrebă
  • noi întrebarăm
  • voi întrebarăți
  • ei ele întrebară
Conjugarea verbului a întreba la perfectul compus
  • eu am întrebat
  • tu ai întrebat
  • el ea a întrebat
  • noi am întrebat
  • voi ați întrebat
  • ei ele ar întrebat
Conjugă a întreba la viitor anterior
  • eu voi fi întrebat
  • tu vei fi întrebat
  • el ea va fi întrebat
  • noi vom fi întrebat
  • voi veți fi întrebat
  • ei ele vor fi întrebat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNTREBÁ, întréb, verb

I. tranzitiv

1. A pune întrebări; a cere prin cuvinte să ți se dea un răspuns la ceea ce verb reflexiv:ei să afli sau să știi. vezi interoga. Întrebați dacă nu se află în tren un doctor. C. PETRESCU, C. vezi 34. De ce pana mea rămîne în cerneală mă întrebi? EMINESCU, O. I 137. N-am pe nimenea drag... Să mă-ntrebe de ce zac. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 208.
       • absolut Dumneata ești, mămucă? întrebă Minodora din umbra prispei. SADOVEANU, B. 56. Domnul?întrebă el iute.

– Theodorescu-Fălciu, licențiat în drept, advocat. ARGHEZI, P. T. 133.
       • figurat S-o întrebi numai cu ochii: Mă iubești tu? Spune drept! EMINESCU, O. I 155.
       • Expresia: Întreabă-mă, să te întreb, se spune cînd ți se cer informații asupra unor lucruri despre care nu știi nimic. A întreba (pe cineva) de sănătate = a se interesa de starea în care se află cineva; a intra în vorbă, a deschide discuție cu cineva.
       • intranzitiv (Regional; determinarea este introdusă prin prepoziție «de») Măicuță bătrînă... Pe cîmpi alergînd, De toți întrebînd Și la toți zicînd: Cine-au cunoscut, Cine mi-au văzut... ALECSANDRI, P. P.

2.
       • reflexiv reciproc. (figurat) Atîtea păsări ale primăverii se cheamă, se-ntreabă și-și răspund, se-ngînă și se-ntrec în fel de glasuri. CARAGIALE, P. 50.

2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» sau «despre») A cerceta, a se interesa, a cere știri sau lămuriri, a se informa despre... Întrebă pre unii și pre alții despre scorpie. ISPIRESCU, L.

9. Mă-ntreabă de mărgele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 77.
       • (Învechit, astăzi regional, urmat de un complement direct care arată obiectul întrebării) Coniță, v-a întrebat boierul de două ori, o întîmpină fata din casă. C. PETRESCU, Î. I 88. Nu-l primesc în sat, și el întreabă casa vornicului. NEGRUZZI, S. I 248.
       • reflexiv Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreabă și socoate. EMINESCU, O. I 194.
       • intranzitiv (Învechit, urmat de determinări introduse prin prepoziție «după») Frumoasă copiliță! eu voi pleca din lume Și după mine nimeni nu va mai întreba. BOLINTINEANU, O. 206.
♦ (Învechit și popular) A căuta (ceva) pentru a cumpăra, a se interesa dacă se găsește (ceva). Umbla... în puterea iernii... întrebînd ba teacă de cosor, ba căpestre de purici, ba cuie de la corabia lui Noe. CREANGĂ, A. 85.

3. A pune întrebări pentru a constata, din răspunsuri, nivelul cunoștințelor cuiva, gradul de pregătire al cuiva; a examina. Domnul Vucea... întreba pe fiecare în parte o sumedenie de lucruri cu răspunsurile lor știute de mai nainte. DELAVRANCEA, H. T. 106. Domnii Țării Romînești...

– Stăi, întîi să te-ntreb, loază. Cîte rîuri are Europa? CARAGIALE, O. I 324.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

întrebând

Participiu

întrebat

Infinitiv scurt

întreba

Imfinitiv lung

întrebând



dex-app