Conjugare a intra

Verbul a intra conjugat la prezent

• eu intru
• tu intri
• el ea intră
• noi intrăm
• voi intrați
• ei ele intrați

Verbul a intra conjugat la viitor

• eu voi intra
• tu vei intra
• el ea va intra
• noi vom intra
• voi veți intra
• ei ele vor intra

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

INTRÁ2, íntru, verb

I. intranzitiv

I. (Despre ființe)

1. A trece din afară înăuntru, a merge dintr-un loc deschis într-unul închis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se băga.
       • Expresia: A intra în spital = a se interna. (Parcă) a intrat în pământ = a dispărut fără urmă. A intra în pământ (de rușine) = a-i fi foarte rușine.

2. figurat A pătrunde, a se vârî, a ajunge la... A intra în amănunte.
       • Expresia: A-i intra cuiva în voie = a-i face cuiva (toate) gusturile, a-i face pe plac. (familial) A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a câștiga bunăvoința cuiva prin fel de fel de mijloace.

3. A participa, a se băga, a se amesteca; a lua parte la o activitate.
       • Expresia: A intra într-o belea (sau încurcătură, impas, necaz) = a avea de îndurat un necaz (sau o încurcătură etc.). A intra în horă = a începe să ia parte la o acțiune. A intra în vorbă cu cineva = a) a începe o discuție cu cineva; b) (popular) a lega relații de prietenie, de dragoste cu o persoană de sex opus. A intra de serviciu = a începe garda la o unitate militară, la un spital etc. A intra în război (sau în luptă, în acțiune etc.) = a începe războiul (sau lupta etc.).
♦ A ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul să ajungă, să apuce) o vârstă, o epocă etc.

4. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „în” sau „la”) A îmbrățișa o îndeletnicire; a se angaja într-o slujbă.

5. A adera, a se înscrie, a fi admis într-o organizație, într-o asociație etc.

II. (Despre lucruri, fenomene, idei etc.)

1. A pătrunde, a se înfige, a se băga; a străbate. Acul intră în pânză. Lumina intră pe fereastră.

2. figurat A-și face loc, a se strecura; a ajunge în...
       • locuțiune verbala A intra boala în cineva (sau în oasele cuiva) = a se îmbolnăvi. A intra frica (sau groaza, spaima) în cineva (sau în oasele, în inima cuiva) = a se înfricoșa, a se îngrozi.
       • Expresia: N-a intrat verb reflexiv:emea (sau n-au intrat zilele) în sac = mai este timp, n-a trecut verb reflexiv:emea. A intra în (sau sub) stăpânirea cuiva = a ajunge în puterea cuiva. A-i intra (cuiva ceva) în sânge = a deveni un obicei, un act reflex, o necesitate. A intra în sufletul cuiva = a) a plictisi pe cineva cu amabilitățile sau cu insistențele; b) a deveni drag cuiva.

3. A avea loc; a încăpea. Cartea intră în servietă.
♦ (matematică) A se cuprinde de un anumit număr de ori în alt număr.

4. (Despre materiale) A fi necesar, a trebui într-o anumită proporție spre a realiza un anumit produs. La acest palton intră stofă multă.
♦ A face parte integrantă (din ceva).

5. (În expresie) A intra la spălat = (despre țesături sau obiecte textile) a-și micșora dimensiunile prin spălare. A intra la apă = a) (despre țesături sau obiecte textile) a-și micșora dimensiunile la muierea în apă; b) (despre oameni) a ajunge într-o situație neplăcută, grea.

6. (Despre o lege, un pact etc.; în expresie) A intra în vigoare = a căpăta putere, a deveni aplicabil.

7. A începe executarea unei părți dintr-o bucată muzicală. [Variante: (popular) întrá verb I]

– latina intrare.