Conjugare a înteți

Conjugarea verbului a înteți: eu întețesc, tu întețești, el ea întețește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înteți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înteți”!

Verbul a înteți conjugat la prezent

eu întețesc
tu întețești
el ea întețește
noi întețim
voi întețiți
ei ele întețiți

Verbul a înteți conjugat la viitor

eu voi înteți
tu vei înteți
el ea va înteți
noi vom înteți
voi veți înteți
ei ele vor înteți

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înteți conjugare la condițional prezent

eu aș înteți
tu ai înteți
el ea ar înteți
noi am înteți
voi ați înteți
ei ele ar înteți

Verbul a înteți conjugare la condițional perfect

eu aș fi întețit
tu ai fi întețit
el ea ar fi întețit
noi am fi întețit
voi ați fi întețit
ei ele ar fi întețit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înteți la conjunctiv prezent

eu să fiu întețesc
tu să fii întețești
el ea să fie întețească
noi să fim întețim
voi să fiți întețiți
ei ele să fie întețească

Conjug a înteți la imperfect

eu întețeam
tu întețeai
el ea întețea
noi întețeam
voi întețeați
ei ele întețeau

A înteți conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu întețisem
tu întețiseși
el ea întețise
noi întețiserăm
voi întețiserăți
ei ele întețiseră

Verbul a înteți conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi întețit
tu să fi întețit
el ea să fi întețit
noi să fi întețit
voi să fi întețit
ei ele să fi întețit

Conjugare a înteți la perfectul simplu

eu înteții
tu întețiși
el ea înteți
noi întețirăm
voi întețirăți
ei ele întețiră

Conjugarea verbului a înteți la perfectul compus

eu am întețit
tu ai întețit
el ea a întețit
noi am întețit
voi ați întețit
ei ele ar întețit

Conjugă a înteți la viitor anterior

eu voi fi întețit
tu vei fi întețit
el ea va fi întețit
noi vom fi întețit
voi veți fi întețit
ei ele vor fi întețit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înteți

ÎNTEȚÍ, întețesc, verb IV.

1. reflexiv (Subiectul este o acțiune sau un fenomen) A deveni mai mare, mai puternic, mai intens, mai violent, a crește tot mai mult (în intensitate); a se intensifica. Un freamăt adînc... se-ntețește Și crește cu huiet. DEȘLIU, G.

13. Mersul cavaleriilor se întețea. CAMILAR, N. I 215. Afară ploaia s-a întețit. SADOVEANU, N. P. 250. Tunetele se întețesc și peste cîteva minute un adevărat potop s-abate vijelios asupra noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 412.
• tranzitiv S-apucă-ndată, alte crengi uscate taie, Întețesc para zicîndu-și: luminează cele plaie Zarea de l-al nostru foc. NEGRUZZI, S. II 86.

2. tranzitiv (Subiectul este un sentiment, o senzație etc.) A cuprinde, a apuca cu putere; a stăpîni. Jupîneasă crîșmăriță, m-a-ntețit un pui de sete. TOMA, C. vezi 499. Timpul nașterii sosi... o întețiră durerile. RETEGANUL, P. II 29. De ce mergea, d-aia o întețea urîtul. ISPIRESCU, U. 95.

3. tranzitiv A obosi cu insistențe repetate, a stărui pe lîngă cineva; a hărțui. Dacă văzu împăratul că-l întețesc fetele cu rugăciunile, zise... ISPIRESCU, L.

12.
♦ A ataca cu putere. Iar cînd îl întețea verb reflexiv:ăjmașul, calul se urca ca fulgend în sus. ISPIRESCU, L. 170.

4. reflexiv A se întărîta, a se aprinde. Primăvara [dropioii] se întețesc în lupte amoroase. ODOBESCU, S. III

14.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

întețind

Participiu

întețit

Infinitiv scurt

înteți

Imfinitiv lung

întețind