Conjugare a înțepeni

Conjugarea verbului a înțepeni: eu înțepenesc, tu înțepenești, el ea înțepenește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înțepeni”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înțepeni”!

Verbul a înțepeni conjugat la prezent

eu înțepenesc
tu înțepenești
el ea înțepenește
noi înțepenim
voi înțepeniți
ei ele înțepeniți

Verbul a înțepeni conjugat la viitor

eu voi înțepeni
tu vei înțepeni
el ea va înțepeni
noi vom înțepeni
voi veți înțepeni
ei ele vor înțepeni

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înțepeni conjugare la condițional prezent

eu aș înțepeni
tu ai înțepeni
el ea ar înțepeni
noi am înțepeni
voi ați înțepeni
ei ele ar înțepeni

Verbul a înțepeni conjugare la condițional perfect

eu aș fi înțepenit
tu ai fi înțepenit
el ea ar fi înțepenit
noi am fi înțepenit
voi ați fi înțepenit
ei ele ar fi înțepenit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înțepeni la conjunctiv prezent

eu să fiu înțepenesc
tu să fii înțepenești
el ea să fie înțepenească
noi să fim înțepenim
voi să fiți înțepeniți
ei ele să fie înțepenească

Conjug a înțepeni la imperfect

eu înțepeneam
tu înțepeneai
el ea înțepenea
noi înțepeneam
voi înțepeneați
ei ele înțepeneau

A înțepeni conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înțepenisem
tu înțepeniseși
el ea înțepenise
noi înțepeniserăm
voi înțepeniserăți
ei ele înțepeniseră

Verbul a înțepeni conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înțepenit
tu să fi înțepenit
el ea să fi înțepenit
noi să fi înțepenit
voi să fi înțepenit
ei ele să fi înțepenit

Conjugare a înțepeni la perfectul simplu

eu înțepenii
tu înțepeniși
el ea înțepeni
noi înțepenirăm
voi înțepenirăți
ei ele înțepeniră

Conjugarea verbului a înțepeni la perfectul compus

eu am înțepenit
tu ai înțepenit
el ea a înțepenit
noi am înțepenit
voi ați înțepenit
ei ele ar înțepenit

Conjugă a înțepeni la viitor anterior

eu voi fi înțepenit
tu vei fi înțepenit
el ea va fi înțepenit
noi vom fi înțepenit
voi veți fi înțepenit
ei ele vor fi înțepenit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înțepeni

ÎNȚEPENÍ, înțepenesc, verb IV.

1. intranzitiv A deveni țeapăn, imobil, inert; a nu se mai putea mișca; a înlemni, a încremeni. Îi pieri orice grai și înțepeni tot, ca un lemn. GALACTION, O. I 298. Ia mai dă-te și d-ta oleacă pe jos, pîn-om sui dealul, că nu mi-i de alta, dar mă tem că-i înțepeni în căruță. CREANGĂ, O. A. 122. Pe jilțul lui de piatră înțepenește drept. EMINESCU, O. I 99.
• tranzitiv Crede, mîndro, n-am venit, Că somn greu m-a-nțepenit Lîng-un păr, mîndro-nflorit. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 237.

2. reflexiv figurat A lua o poziție rigidă, dîrză. Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uită împrejur cercetător. REBREANU, R. I 198. Deschise ușa-n lături și se-nțepeni dîrz dinaintea bătrînei. VLAHUȚĂ, N. 130. Manea-n scări se-nțepenea. ALECSANDRI, P. P. 73.

3. tranzitiv A fixa. Înnodă funia Sîmbotinei de belciugul de fier înțepenit în zid și plecă. MIHALE, O. 504. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei, îl înțepeni bine, se urcă în căruță, și pe ici ți-e drumul! ISPIRESCU, L. 226.
• reflexiv Barca lui se înțepenise intre niște stânci. EMINESCU, N. 126.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înțepenind

Participiu

înțepenit

Infinitiv scurt

înțepeni

Imfinitiv lung

înțepenind