Conjugare a înțepa

Conjugarea verbului a înțepa: eu înțep, tu înțepi, el ea înțeapă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înțepa”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înțepa”!

Verbul a înțepa conjugat la prezent

eu înțep
tu înțepi
el ea înțeapă
noi înțepăm
voi înțepați
ei ele înțepați

Verbul a înțepa conjugat la viitor

eu voi înțepa
tu vei înțepa
el ea va înțepa
noi vom înțepa
voi veți înțepa
ei ele vor înțepa

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înțepa conjugare la condițional prezent

eu aș înțepa
tu ai înțepa
el ea ar înțepa
noi am înțepa
voi ați înțepa
ei ele ar înțepa

Verbul a înțepa conjugare la condițional perfect

eu aș fi înțepat
tu ai fi înțepat
el ea ar fi înțepat
noi am fi înțepat
voi ați fi înțepat
ei ele ar fi înțepat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înțepa la conjunctiv prezent

eu să fiu înțep
tu să fii înțepi
el ea să fie înțepe
noi să fim înțepăm
voi să fiți înțepați
ei ele să fie înțepe

Conjug a înțepa la imperfect

eu înțepam
tu înțepai
el ea înțepa
noi înțepam
voi înțepați
ei ele înțepau

A înțepa conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înțepasem
tu înțepaseși
el ea înțepase
noi înțepaserăm
voi înțepaserăți
ei ele înțepaseră

Verbul a înțepa conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înțepat
tu să fi înțepat
el ea să fi înțepat
noi să fi înțepat
voi să fi înțepat
ei ele să fi înțepat

Conjugare a înțepa la perfectul simplu

eu înțepai
tu înțepași
el ea înțepă
noi înțeparăm
voi înțeparăți
ei ele înțepară

Conjugarea verbului a înțepa la perfectul compus

eu am înțepat
tu ai înțepat
el ea a înțepat
noi am înțepat
voi ați înțepat
ei ele ar înțepat

Conjugă a înțepa la viitor anterior

eu voi fi înțepat
tu vei fi înțepat
el ea va fi înțepat
noi vom fi înțepat
voi veți fi înțepat
ei ele vor fi înțepat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înțepa

ÎNȚEPÁ, înțép, verb

I. tranzitiv

1. A împunge ușor, a străpunge cu un vîrf ascuțit; a înghimpa. Un țînțar îl înțepă așa de tare, încît îl deșteptă. ISPIRESCU, L. 245. Poteca n-o mai vedea, Mărăcini o înțepa. ANT. literar popular I 368. Mă-nțeapă barba ta. ȘEZ. I 237.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu», arătînd instrumentul ) L-a înțepat cu un acuzativ
       • figurat Zăriră umbrele negre ale pasărilor cum treceau ca săgeata, înțepînd asfințitul cu unghiul lor ascuțit. DUMITRIU, B. forme 134. Un pescăruș văzduhul îl înțeapă. DRAGOMIR, P. 52. Ismailitenii au început a înțepa cu trupele lor de pradă hotarul Moldovei. SADOVEANU, forme J. 739.
       • reflexiv O, dar cum plîngeai aseară, Cînd te-ai înțepat la deget! TOPÎRCEANU, B. 57. Și prin mărăcini mă-nțep. ȘEZ. I 287.
♦ intranzitiv (Despre băuturi) A da o senzație de înțepătură, a avea un gust acidulat; a fi acrișor. Acest vin înțeapă.

2. figurat (Cu privire la persoane) A critica ironic, răutăcios; a adresa aluzii sarcastice. Frusina... îl înțepa, cînd și cînd, cu cîte o vorbă. GALACTION, O. I 137.
       • absolut În predicile sale de pe amvoanele bisericilor, înțepa ca vespea. CREANGĂ, A. 136.

3. (Învechit) A trage, a vîrî în țeapă. Înțepa pe un boier alăturea c-un mojic de rînd, tîlhar la drumul mare. SADOVEANU, O. VII 118. Spînzurați-l! înțepați-l! tăieți-l... Strigară haiducii. NEGRUZZI, S. I 120. Ștefan-vodă se gîndea Că tot e a-l înțepa Ori de gît a-l spînzura, Și poruncă poruncea Ca să scoată pe Corbea. TEODORESCU, P. P. 530.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înțepând

Participiu

înțepat

Infinitiv scurt

înțepa

Imfinitiv lung

înțepând