Conjugare a întemeia

Conjugarea verbului a întemeia: eu întemeiez, tu întemeiezi, el ea întemeiază la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a întemeia”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a întemeia”!

Verbul a întemeia conjugat la prezent

eu întemeiez
tu întemeiezi
el ea întemeiază
noi întemeiem
voi întemeiați
ei ele întemeiați

Verbul a întemeia conjugat la viitor

eu voi întemeia
tu vei întemeia
el ea va întemeia
noi vom întemeia
voi veți întemeia
ei ele vor întemeia

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a întemeia conjugare la condițional prezent

eu aș întemeia
tu ai întemeia
el ea ar întemeia
noi am întemeia
voi ați întemeia
ei ele ar întemeia

Verbul a întemeia conjugare la condițional perfect

eu aș fi întemeiat
tu ai fi întemeiat
el ea ar fi întemeiat
noi am fi întemeiat
voi ați fi întemeiat
ei ele ar fi întemeiat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a întemeia la conjunctiv prezent

eu să fiu întemeiez
tu să fii întemeiezi
el ea să fie întemeieze
noi să fim întemeiem
voi să fiți întemeiați
ei ele să fie întemeieze

Conjug a întemeia la imperfect

eu întemeiam
tu întemeiai
el ea întemeia
noi întemeiam
voi întemeiați
ei ele întemeiau

A întemeia conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu întemeiasem
tu întemeiaseși
el ea întemeiase
noi întemeiaserăm
voi întemeiaserăți
ei ele întemeiaseră

Verbul a întemeia conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi întemeiat
tu să fi întemeiat
el ea să fi întemeiat
noi să fi întemeiat
voi să fi întemeiat
ei ele să fi întemeiat

Conjugare a întemeia la perfectul simplu

eu întemeiai
tu întemeiași
el ea întemeie
noi întemeiarăm
voi întemeiarăți
ei ele întemeiară

Conjugarea verbului a întemeia la perfectul compus

eu am întemeiat
tu ai întemeiat
el ea a întemeiat
noi am întemeiat
voi ați întemeiat
ei ele ar întemeiat

Conjugă a întemeia la viitor anterior

eu voi fi întemeiat
tu vei fi întemeiat
el ea va fi întemeiat
noi vom fi întemeiat
voi veți fi întemeiat
ei ele vor fi întemeiat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a întemeia

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, verb

I.

1. tranzitiv (Cu privire la state, instituții etc.) A pune baza, a așeza temelia, a înființa, a funda. Da, oameni buni... vom întemeia gospodărie colectivă la Mălini. CAMILAR, TEM. 16. Acolo s-au sculat asupriții, au răsturnat împărăția, au măturat stăpînirea capitaliștilor și au întemeiat stăpînirea clasei muncitoare. SADOVEANU, M. C. 60. Dac-ar judeca toți ca d-ta, domnule, apoi teatrul național nu s-ar putea întemeia niciodată în țară. ALECSANDRI, T. 1024.
♦ (Rar) A zidi, a clădi, a așeza fundamentul unei clădiri. Văzusem la noi la conac, cum săpau și cum întemeiau argații bordeiele. GALACTION, O. I 330.
• reflexiv pasiv Orașele se întemeiază și se înfrumusețează din nou. RUSSO, O. 25.

2. reflexiv figurat A avea ca temei, a se bizui, a se sprijini (pe ceva). Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43. Știința nouă, întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II

9.
• tranzitiv Nu-ți întemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris. VLAHUȚĂ, P. 133.
♦ tranzitiv (Rar) A da temei, a îndreptăți, a împuternici, a autoriza. O asemenea idee... trebuie... să ne întemeieze a recunoaște că concurenții cari răspund la chemările noastre nu sînt școlari îndărătnici. ODOBESCU, S. II 363.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

întemeind

Participiu

întemeiat

Infinitiv scurt

întemeia

Imfinitiv lung

întemeind