eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a înțeleni

Conjugarea verbului a înțeleni: eu înțelenesc, tu înțelenești, el ea înțelenește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a înțeleni”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înțeleni”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a înțeleni conjugat la prezent
  • eu înțelenesc
  • tu înțelenești
  • el ea înțelenește
  • noi înțelenim
  • voi înțeleniți
  • ei ele înțeleniți
Verbul a înțeleni conjugat la viitor
  • eu voi înțeleni
  • tu vei înțeleni
  • el ea va înțeleni
  • noi vom înțeleni
  • voi veți înțeleni
  • ei ele vor înțeleni
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a înțeleni conjugare la condițional prezent
  • eu aș înțeleni
  • tu ai înțeleni
  • el ea ar înțeleni
  • noi am înțeleni
  • voi ați înțeleni
  • ei ele ar înțeleni
Verbul a înțeleni conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi înțelenit
  • tu ai fi înțelenit
  • el ea ar fi înțelenit
  • noi am fi înțelenit
  • voi ați fi înțelenit
  • ei ele ar fi înțelenit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a înțeleni la conjunctiv prezent
  • eu să fiu înțelenesc
  • tu să fii înțelenești
  • el ea să fie înțelenească
  • noi să fim înțelenim
  • voi să fiți înțeleniți
  • ei ele să fie înțelenească
Conjug a înțeleni la imperfect
  • eu înțeleneam
  • tu înțeleneai
  • el ea înțelenea
  • noi înțeleneam
  • voi înțeleneați
  • ei ele înțeleneau
A înțeleni conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu înțelenisem
  • tu înțeleniseși
  • el ea înțelenise
  • noi înțeleniserăm
  • voi înțeleniserăți
  • ei ele înțeleniseră
Verbul a înțeleni conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi înțelenit
  • tu să fi înțelenit
  • el ea să fi înțelenit
  • noi să fi înțelenit
  • voi să fi înțelenit
  • ei ele să fi înțelenit
Conjugare a înțeleni la perfectul simplu
  • eu înțelenii
  • tu înțeleniși
  • el ea înțeleni
  • noi înțelenirăm
  • voi înțelenirăți
  • ei ele înțeleniră
Conjugarea verbului a înțeleni la perfectul compus
  • eu am înțelenit
  • tu ai înțelenit
  • el ea a înțelenit
  • noi am înțelenit
  • voi ați înțelenit
  • ei ele ar înțelenit
Conjugă a înțeleni la viitor anterior
  • eu voi fi înțelenit
  • tu vei fi înțelenit
  • el ea va fi înțelenit
  • noi vom fi înțelenit
  • voi veți fi înțelenit
  • ei ele vor fi înțelenit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNȚELENÍ, înțelenesc, verb IV.

1. intranzitiv (Despre pămînt) A se face tare, vîrtos; a se bătători, a se întări (prin necultivare din cauza secetei sau a frigului). Boii în grajd se hodinesc, Grădinile înțelenesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/4. Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune, Că lelița-i duce dorul, I-a înțelenit ogorul. ALECSANDRI, T. 1590.
       • tranzitiv Soarele ieși iarăși pe cer și cu căldura sa dogorî și înțeleni huma cea jilavă. ODOBESCU, S. III 278.

2. intranzitiv figurat A rămîne nemișcat; a înlemni, a încremeni, a împietri. Văzînd astă dihanie spurcată, flăcăiandrii înțeleniră în loc înghețați de frică și-și așteptau ceasul pierzării. POPESCU, B. II 49. Labele unui gîndac... înțelenesc sub jocul unui copil crud. CARAGIALE, O. I 294.

3. reflexiv A se înțepeni. S-a înțelenit plugul În o rădăcină de lăptucă Și nu poate să-l mai ducă. PĂSCULESCU, L. P. 25.
       • tranzitiv Văzui oamenii arînd Cu plugurile în rînd. Numai plugulețul meu L-a-nțelenit dumnezeu. TEODORESCU, P. P. 291. (figurat) Foamea îi slăbise puterile și-i înțelenise gîndurile. MARIAN, O. I 181.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

înțelenind

Participiu

înțelenit

Infinitiv scurt

înțeleni

Imfinitiv lung

înțelenind



dex-app