Conjugare a însuși

Conjugarea verbului a însuși: eu însușesc, tu însușești, el ea însușește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a însuși”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a însuși”!

Verbul a însuși conjugat la prezent

eu însușesc
tu însușești
el ea însușește
noi însușim
voi însușiți
ei ele însușiți

Verbul a însuși conjugat la viitor

eu voi însuși
tu vei însuși
el ea va însuși
noi vom însuși
voi veți însuși
ei ele vor însuși

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a însuși conjugare la condițional prezent

eu aș însuși
tu ai însuși
el ea ar însuși
noi am însuși
voi ați însuși
ei ele ar însuși

Verbul a însuși conjugare la condițional perfect

eu aș fi însușit
tu ai fi însușit
el ea ar fi însușit
noi am fi însușit
voi ați fi însușit
ei ele ar fi însușit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a însuși la conjunctiv prezent

eu să fiu însușesc
tu să fii însușești
el ea să fie însușească
noi să fim însușim
voi să fiți însușiți
ei ele să fie însușească

Conjug a însuși la imperfect

eu însușeam
tu însușeai
el ea însușea
noi însușeam
voi însușeați
ei ele însușeau

A însuși conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu însușisem
tu însușiseși
el ea însușise
noi însușiserăm
voi însușiserăți
ei ele însușiseră

Verbul a însuși conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi însușit
tu să fi însușit
el ea să fi însușit
noi să fi însușit
voi să fi însușit
ei ele să fi însușit

Conjugare a însuși la perfectul simplu

eu însușii
tu însușiși
el ea însuși
noi însușirăm
voi însușirăți
ei ele însușiră

Conjugarea verbului a însuși la perfectul compus

eu am însușit
tu ai însușit
el ea a însușit
noi am însușit
voi ați însușit
ei ele ar însușit

Conjugă a însuși la viitor anterior

eu voi fi însușit
tu vei fi însușit
el ea va fi însușit
noi vom fi însușit
voi veți fi însușit
ei ele vor fi însușit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a însuși

ÎNSUȘÍ, însușesc, verb IV. reflexiv (Cu pronumele în dativ)

1. A pune stăpînire pe ceva, a deveni stăpîn al unui lucru, a lua în stăpînire, a-și apropria.
• (Complementul este un abstract) [Turcii] își însușiră dreptul a numi și pre domni. NEGRUZZI, S. I 274.

2. A învăța temeinic, a asimila un număr de cunoștințe pentru a le folosi la nevoie. Cadrele care nu-și însușesc în mod creator teoria marxism-leninismului, care nu-și însușesc concepția științifică marxistă despre lume, riscă să se abată de la calea justă sau să degenereze în practicieni mărginiți. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 36.

3. (Cu privire la idei, păreri, planuri) A adopta, a face propriu.
• Expresia: A-și însuși o critică = a găsi justă critica ce i se face și a ține seamă de ea.
♦ A da (ceva) drept al său. Ce-ngîmfat pedantul este cînd, vînînd descoperiri, Caută să-și însușească pe nedrept alte gîndiri. BELDICEANU, P. 120.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

însușind

Participiu

însușit

Infinitiv scurt

însuși

Imfinitiv lung

însușind