Conjugare a înșuruba

Conjugarea verbului a înșuruba: eu înșurubez, tu înșurubezi, el ea înșurubează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înșuruba”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înșuruba”!

Verbul a înșuruba conjugat la prezent

eu înșurubez
tu înșurubezi
el ea înșurubează
noi înșurubăm
voi înșurubați
ei ele înșurubați

Verbul a înșuruba conjugat la viitor

eu voi înșuruba
tu vei înșuruba
el ea va înșuruba
noi vom înșuruba
voi veți înșuruba
ei ele vor înșuruba

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înșuruba conjugare la condițional prezent

eu aș înșuruba
tu ai înșuruba
el ea ar înșuruba
noi am înșuruba
voi ați înșuruba
ei ele ar înșuruba

Verbul a înșuruba conjugare la condițional perfect

eu aș fi înșurubat
tu ai fi înșurubat
el ea ar fi înșurubat
noi am fi înșurubat
voi ați fi înșurubat
ei ele ar fi înșurubat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înșuruba la conjunctiv prezent

eu să fiu înșurubez
tu să fii înșurubezi
el ea să fie înșurubeze
noi să fim înșurubăm
voi să fiți înșurubați
ei ele să fie înșurubeze

Conjug a înșuruba la imperfect

eu înșurubam
tu înșurubai
el ea înșuruba
noi înșurubam
voi înșurubați
ei ele înșurubau

A înșuruba conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înșurubasem
tu înșurubaseși
el ea înșurubase
noi înșurubaserăm
voi înșurubaserăți
ei ele înșurubaseră

Verbul a înșuruba conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înșurubat
tu să fi înșurubat
el ea să fi înșurubat
noi să fi înșurubat
voi să fi înșurubat
ei ele să fi înșurubat

Conjugare a înșuruba la perfectul simplu

eu înșurubai
tu înșurubași
el ea înșurubă
noi înșurubarăm
voi înșurubarăți
ei ele înșurubară

Conjugarea verbului a înșuruba la perfectul compus

eu am înșurubat
tu ai înșurubat
el ea a înșurubat
noi am înșurubat
voi ați înșurubat
ei ele ar înșurubat

Conjugă a înșuruba la viitor anterior

eu voi fi înșurubat
tu vei fi înșurubat
el ea va fi înșurubat
noi vom fi înșurubat
voi veți fi înșurubat
ei ele vor fi înșurubat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înșuruba

ÎNȘURUBÁ, înșurubez, verb

I. tranzitiv

1. A da unui șurub sau altei piese filetate o mișcare de rotație, astfel încît să pătrundă într-un material sau într-o piesă filetată. Înșurubez o piuliță. Înșurubez un bec electric. ▭ Omul... începuse să taie ceva, să lipească și să înșurubeze ceva. C. PETRESCU, C. vezi 139.
• figurat Țipă jandarmul, înșurubîndu-și arma la umăr. CAMILAR, N. I 233.
♦ reflexiv figurat A se învîrti în spirală. În ciuda frigului și vîntului tăios pe care-l auzeau... cum plînge înșurubîndu-se în hornul sobei de tuci stinse, totuși afară stătea cineva și-i privea. DUMITRIU, vezi L. 29.

2. figurat A încurca, a înfunda (pe cineva). Îl înșuruba în articole de legi, il purta la judecătorie. PAS, Z. I 151.

– Variantă: înșurupá verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înșurubând

Participiu

înșurubat

Infinitiv scurt

înșuruba

Imfinitiv lung

înșurubând