Conjugare a însuri

Conjugarea verbului a însuri: eu însuresc, tu însurești, el ea însurește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a însuri”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a însuri”!

Verbul a însuri conjugat la prezent

eu însuresc
tu însurești
el ea însurește
noi însurim
voi însuriți
ei ele însuriți

Verbul a însuri conjugat la viitor

eu voi însuri
tu vei însuri
el ea va însuri
noi vom însuri
voi veți însuri
ei ele vor însuri

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a însuri conjugare la condițional prezent

eu aș însuri
tu ai însuri
el ea ar însuri
noi am însuri
voi ați însuri
ei ele ar însuri

Verbul a însuri conjugare la condițional perfect

eu aș fi însurit
tu ai fi însurit
el ea ar fi însurit
noi am fi însurit
voi ați fi însurit
ei ele ar fi însurit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a însuri la conjunctiv prezent

eu să fiu însuresc
tu să fii însurești
el ea să fie însurească
noi să fim însurim
voi să fiți însuriți
ei ele să fie însurească

Conjug a însuri la imperfect

eu însuream
tu însureai
el ea însurea
noi însuream
voi însureați
ei ele însureau

A însuri conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu însurisem
tu însuriseși
el ea însurise
noi însuriserăm
voi însuriserăți
ei ele însuriseră

Verbul a însuri conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi însurit
tu să fi însurit
el ea să fi însurit
noi să fi însurit
voi să fi însurit
ei ele să fi însurit

Conjugare a însuri la perfectul simplu

eu însurii
tu însuriși
el ea însuri
noi însurirăm
voi însurirăți
ei ele însuriră

Conjugarea verbului a însuri la perfectul compus

eu am însurit
tu ai însurit
el ea a însurit
noi am însurit
voi ați însurit
ei ele ar însurit

Conjugă a însuri la viitor anterior

eu voi fi însurit
tu vei fi însurit
el ea va fi însurit
noi vom fi însurit
voi veți fi însurit
ei ele vor fi însurit

Definiție din
Dicționarul limbii române moderne

VEZI DEFINIŢII a însuri

ÎNSURÍ, însuresc, verb IV. intranzitiv (Rar) A deveni sur; a încărunți.

– Din în- + sur.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

însurind

Participiu

însurit

Infinitiv scurt

însuri

Imfinitiv lung

însurind