Conjugare a însura

Conjugarea verbului a însura: eu însor, tu însori, el ea însoară la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a însura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a însura”!

Verbul a însura conjugat la prezent

eu însor
tu însori
el ea însoară
noi însurăm
voi însurați
ei ele însurați

Verbul a însura conjugat la viitor

eu voi însura
tu vei însura
el ea va însura
noi vom însura
voi veți însura
ei ele vor însura

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a însura conjugare la condițional prezent

eu aș însura
tu ai însura
el ea ar însura
noi am însura
voi ați însura
ei ele ar însura

Verbul a însura conjugare la condițional perfect

eu aș fi însurat
tu ai fi însurat
el ea ar fi însurat
noi am fi însurat
voi ați fi însurat
ei ele ar fi însurat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a însura la conjunctiv prezent

eu să fiu însor
tu să fii însori
el ea să fie însoare
noi să fim însurăm
voi să fiți însurați
ei ele să fie însoare

Conjug a însura la imperfect

eu însuram
tu însurai
el ea însura
noi însuram
voi însurați
ei ele însurau

A însura conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu însurasem
tu însuraseși
el ea însurase
noi însuraserăm
voi însuraserăți
ei ele însuraseră

Verbul a însura conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi însurat
tu să fi însurat
el ea să fi însurat
noi să fi însurat
voi să fi însurat
ei ele să fi însurat

Conjugare a însura la perfectul simplu

eu însurai
tu însurași
el ea însură
noi însurarăm
voi însurarăți
ei ele însurară

Conjugarea verbului a însura la perfectul compus

eu am însurat
tu ai însurat
el ea a însurat
noi am însurat
voi ați însurat
ei ele ar însurat

Conjugă a însura la viitor anterior

eu voi fi însurat
tu vei fi însurat
el ea va fi însurat
noi vom fi însurat
voi veți fi însurat
ei ele vor fi însurat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a însura

ÎNSURÁ, însór, verb

I. reflexiv (Despre un bărbat) A lua în căsătorie o femeie; a se căsători. Se însurase cu o fată frumoasă și harnică. VLAHUȚĂ, O. A. 411. Făt-Frumos nu făcuse nuntă cînd s-a însurat. CREANGĂ, P. 102. Tatăl meu, văzîndu-se flăcău tomnatic, se însură cu jupîneasa Mărica. NEGRUZZI, S. I 246. Fă-mi cămașă de fuior, Că mi-i gîndu să mă-nsor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 365.
       • figurat Văd, gîndul tău se-nsoară Cu-a mea dorință. ALECSANDRI, T. II 88.
       • tranzitiv Să-l port cu vorbe că l-oi însura cu Măndica. ALECSANDRI, T. I 318. Matei Basarab... îl făcu postelnic mare și îl însură cu Ilinca. BĂLCESCU, O. I 98.
       • (Glumeț) Gînsacul, dorit de gîște, țipa cît îi lua gura... Lască te-nsor eu și pe tine acuși, măi buclucașule! CREANGĂ, P. 43.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

însurând

Participiu

însurat

Infinitiv scurt

însura

Imfinitiv lung

însurând