eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a însufleți

Conjugarea verbului a însufleți: eu însuflețesc, tu însuflețești, el ea însuflețește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a însufleți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a însufleți”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a însufleți conjugat la prezent
  • eu însuflețesc
  • tu însuflețești
  • el ea însuflețește
  • noi însuflețim
  • voi însuflețiți
  • ei ele însuflețiți
Verbul a însufleți conjugat la viitor
  • eu voi însufleți
  • tu vei însufleți
  • el ea va însufleți
  • noi vom însufleți
  • voi veți însufleți
  • ei ele vor însufleți
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a însufleți conjugare la condițional prezent
  • eu aș însufleți
  • tu ai însufleți
  • el ea ar însufleți
  • noi am însufleți
  • voi ați însufleți
  • ei ele ar însufleți
Verbul a însufleți conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi însuflețit
  • tu ai fi însuflețit
  • el ea ar fi însuflețit
  • noi am fi însuflețit
  • voi ați fi însuflețit
  • ei ele ar fi însuflețit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a însufleți la conjunctiv prezent
  • eu să fiu însuflețesc
  • tu să fii însuflețești
  • el ea să fie însuflețească
  • noi să fim însuflețim
  • voi să fiți însuflețiți
  • ei ele să fie însuflețească
Conjug a însufleți la imperfect
  • eu însuflețeam
  • tu însuflețeai
  • el ea însuflețea
  • noi însuflețeam
  • voi însuflețeați
  • ei ele însuflețeau
A însufleți conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu însuflețisem
  • tu însuflețiseși
  • el ea însuflețise
  • noi însuflețiserăm
  • voi însuflețiserăți
  • ei ele însuflețiseră
Verbul a însufleți conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi însuflețit
  • tu să fi însuflețit
  • el ea să fi însuflețit
  • noi să fi însuflețit
  • voi să fi însuflețit
  • ei ele să fi însuflețit
Conjugare a însufleți la perfectul simplu
  • eu însufleții
  • tu însuflețiși
  • el ea însufleți
  • noi însuflețirăm
  • voi însuflețirăți
  • ei ele însuflețiră
Conjugarea verbului a însufleți la perfectul compus
  • eu am însuflețit
  • tu ai însuflețit
  • el ea a însuflețit
  • noi am însuflețit
  • voi ați însuflețit
  • ei ele ar însuflețit
Conjugă a însufleți la viitor anterior
  • eu voi fi însuflețit
  • tu vei fi însuflețit
  • el ea va fi însuflețit
  • noi vom fi însuflețit
  • voi veți fi însuflețit
  • ei ele vor fi însuflețit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNSUFLEȚÍ, însuflețesc, verb IV. tranzitiv

1. A stimula, a da avînt, a imprima un elan vital, o putere vie, un îndemn; a îmboldi, a provoca la acțiune. Întreaga mișcare comunistă și muncitorească revoluționară internațională este însuflețită de mărețele idei leniniste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.
       • (Poetic) Codrul prinse a vui, Brazii a-și însufleți. ALECSANDRI, P. A. 133.
♦ reflexiv A prinde viață. Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cîntec de teorbă că urcă și se-nsuflețește. MACEDONSKI, O. I 229.
♦ reflexiv A se înviora, a se anima. Convorbirea se însuflețea cînd treceau cu toții într-o sufragerie scînteietoare, cu mese pline de gustări alese și de vinuri. SADOVEANU, E. 102.

2. figurat A preface ceva inert sau mohorît în ceva viu, strălucitor, dinamic. Soarele însuflețea cu lumina de aur idealizat a razelor sale picăturile mari și grele de rouă curată, care atîrnau pe vîrful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad. HOGAȘ, M. N. 179.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

însuflețind

Participiu

însuflețit

Infinitiv scurt

însufleți

Imfinitiv lung

însuflețind



dex-app