Conjugare a înstruna

Conjugarea verbului a înstruna: eu înstrun, tu înstruni, el ea înstrună la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înstruna”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înstruna”!

Verbul a înstruna conjugat la prezent

eu înstrun
tu înstruni
el ea înstrună
noi înstrunăm
voi înstrunați
ei ele înstrunați

Verbul a înstruna conjugat la viitor

eu voi înstruna
tu vei înstruna
el ea va înstruna
noi vom înstruna
voi veți înstruna
ei ele vor înstruna

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înstruna conjugare la condițional prezent

eu aș înstruna
tu ai înstruna
el ea ar înstruna
noi am înstruna
voi ați înstruna
ei ele ar înstruna

Verbul a înstruna conjugare la condițional perfect

eu aș fi înstrunat
tu ai fi înstrunat
el ea ar fi înstrunat
noi am fi înstrunat
voi ați fi înstrunat
ei ele ar fi înstrunat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înstruna la conjunctiv prezent

eu să fiu înstrun
tu să fii înstruni
el ea să fie înstrune
noi să fim înstrunăm
voi să fiți înstrunați
ei ele să fie înstrune

Conjug a înstruna la imperfect

eu înstrunam
tu înstrunai
el ea înstruna
noi înstrunam
voi înstrunați
ei ele înstrunau

A înstruna conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înstrunasem
tu înstrunaseși
el ea înstrunase
noi înstrunaserăm
voi înstrunaserăți
ei ele înstrunaseră

Verbul a înstruna conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înstrunat
tu să fi înstrunat
el ea să fi înstrunat
noi să fi înstrunat
voi să fi înstrunat
ei ele să fi înstrunat

Conjugare a înstruna la perfectul simplu

eu înstrunai
tu înstrunași
el ea înstrună
noi înstrunarăm
voi înstrunarăți
ei ele înstrunară

Conjugarea verbului a înstruna la perfectul compus

eu am înstrunat
tu ai înstrunat
el ea a înstrunat
noi am înstrunat
voi ați înstrunat
ei ele ar înstrunat

Conjugă a înstruna la viitor anterior

eu voi fi înstrunat
tu vei fi înstrunat
el ea va fi înstrunat
noi vom fi înstrunat
voi veți fi înstrunat
ei ele vor fi înstrunat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înstruna

ÎNSTRUNÁ, înstrún, verb

I. tranzitiv

1. A acorda un instrument muzical întinzîndu-i coardele. Iau vioara unui greier și-o înstrun să-mi placă mie. LESNEA, A. 141. Italianul începu a-și înstruna vioara. ARDELEANU, despre 95. Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cîntări bogată. EMINESCU, O. IV 120.
♦ (Prin analogie) A încorda. Înstrună iute arcul, puse săgeata și o luă la cătare. ISPIRESCU, L. 195.

2. (Cu privire la animale de călărie) A strînge (cu chingile, cu frîul, cu zăbala). vezi înfrîna. Puse șaua pe Murga... o înstrună bine. DELAVRANCEA, S. 242. Frîul În cap îi băga, Frumușel Mi-l înstruna. TEODORESCU, P. P. 600.
• figurat Se dete afund și mi-și petrecu veacul cu amar și cu ocară acolo, înstrunat și înjghebat în albia apelor sale. ISPIRESCU, U. 73. Lupul cu puii săi pustiază codrii fără d-a bănui lațul ce-i va înstruna într-o zi pe toți. ODOBESCU, S. I 86.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înstrunând

Participiu

înstrunat

Infinitiv scurt

înstruna

Imfinitiv lung

înstrunând