Conjugare a insinua

Conjugarea verbului a insinua: eu insinuez, tu insinuezi, el ea insinuează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a insinua”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a insinua”!

Verbul a insinua conjugat la prezent

eu insinuez
tu insinuezi
el ea insinuează
noi insinuăm
voi insinuați
ei ele insinuați

Verbul a insinua conjugat la viitor

eu voi insinua
tu vei insinua
el ea va insinua
noi vom insinua
voi veți insinua
ei ele vor insinua

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a insinua conjugare la condițional prezent

eu aș insinua
tu ai insinua
el ea ar insinua
noi am insinua
voi ați insinua
ei ele ar insinua

Verbul a insinua conjugare la condițional perfect

eu aș fi insinuat
tu ai fi insinuat
el ea ar fi insinuat
noi am fi insinuat
voi ați fi insinuat
ei ele ar fi insinuat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a insinua la conjunctiv prezent

eu să fiu insinuez
tu să fii insinuezi
el ea să fie insinueze
noi să fim insinuăm
voi să fiți insinuați
ei ele să fie insinueze

Conjug a insinua la imperfect

eu insinuam
tu insinuai
el ea insinua
noi insinuam
voi insinuați
ei ele insinuau

A insinua conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu insinuasem
tu insinuaseși
el ea insinuase
noi insinuaserăm
voi insinuaserăți
ei ele insinuaseră

Verbul a insinua conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi insinuat
tu să fi insinuat
el ea să fi insinuat
noi să fi insinuat
voi să fi insinuat
ei ele să fi insinuat

Conjugare a insinua la perfectul simplu

eu insinuai
tu insinuași
el ea insinuă
noi insinuarăm
voi insinuarăți
ei ele insinuară

Conjugarea verbului a insinua la perfectul compus

eu am insinuat
tu ai insinuat
el ea a insinuat
noi am insinuat
voi ați insinuat
ei ele ar insinuat

Conjugă a insinua la viitor anterior

eu voi fi insinuat
tu vei fi insinuat
el ea va fi insinuat
noi vom fi insinuat
voi veți fi insinuat
ei ele vor fi insinuat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a insinua

INSINUÁ, insinuez, verb

I.

1. tranzitiv A strecura o aluzie răutăcioasă, a da să înțeleagă. vezi sugera. verb reflexiv:ei să insinuezi că eu aș fi pricina stării dumnitale de tulburare? SADOVEANU, N. forme 43. Ce a insinuat prostănacul de Tudose, cînd a auzit că domnișoara Sevastița se mărită cu un tînăr de viitor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. n 42.

2. reflexiv A se strecura pe nesimțite, cu dibăcie; a pătrunde. (Atestat în forma insinui) Simți atunce tristeța insinuindu-se în pieptu-ți. NEGRUZZI, S. I 243.
♦ tranzitiv (Învechit) A strecura în spiritul sau în mintea cuiva o idee, o credință etc.; a transmite. (Atestat în forma însinui) Nu pot avea pretențioasa speranță de a vă însinui... aceleași credințe ce eu am cîștigat prin lungi studii și investigațiuni. ODOBESCU, S. II 240.

– Pronunțat: -nu-a. - Variante: (învechit) insinuí, însinuí verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

insinuând

Participiu

insinuat

Infinitiv scurt

insinua

Imfinitiv lung

insinuând