Conjugare a înșfăca

Conjugarea verbului a înșfăca: eu înșfac, tu înșfaci, el ea înșfacă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înșfăca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înșfăca”!

Verbul a înșfăca conjugat la prezent

eu înșfac
tu înșfaci
el ea înșfacă
noi înșfăcăm
voi înșfăcați
ei ele înșfăcați

Verbul a înșfăca conjugat la viitor

eu voi înșfăca
tu vei înșfăca
el ea va înșfăca
noi vom înșfăca
voi veți înșfăca
ei ele vor înșfăca

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înșfăca conjugare la condițional prezent

eu aș înșfăca
tu ai înșfăca
el ea ar înșfăca
noi am înșfăca
voi ați înșfăca
ei ele ar înșfăca

Verbul a înșfăca conjugare la condițional perfect

eu aș fi înșfăcat
tu ai fi înșfăcat
el ea ar fi înșfăcat
noi am fi înșfăcat
voi ați fi înșfăcat
ei ele ar fi înșfăcat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înșfăca la conjunctiv prezent

eu să fiu înșfac
tu să fii înșfaci
el ea să fie înșface
noi să fim înșfacăm
voi să fiți înșfacați
ei ele să fie înșface

Conjug a înșfăca la imperfect

eu înșfăcam
tu înșfăcai
el ea înșfăca
noi înșfăcam
voi înșfăcați
ei ele înșfăcau

A înșfăca conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înșfăcasem
tu înșfăcaseși
el ea înșfăcase
noi înșfăcaserăm
voi înșfăcaserăți
ei ele înșfăcaseră

Verbul a înșfăca conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înșfăcat
tu să fi înșfăcat
el ea să fi înșfăcat
noi să fi înșfăcat
voi să fi înșfăcat
ei ele să fi înșfăcat

Conjugare a înșfăca la perfectul simplu

eu înșfăcai
tu înșfăcași
el ea înșfăcă
noi înșfăcarăm
voi înșfăcarăți
ei ele înșfăcară

Conjugarea verbului a înșfăca la perfectul compus

eu am înșfăcat
tu ai înșfăcat
el ea a înșfăcat
noi am înșfăcat
voi ați înșfăcat
ei ele ar înșfăcat

Conjugă a înșfăca la viitor anterior

eu voi fi înșfăcat
tu vei fi înșfăcat
el ea va fi înșfăcat
noi vom fi înșfăcat
voi veți fi înșfăcat
ei ele vor fi înșfăcat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înșfăca

ÎNȘFĂCÁ, înșfác, verb

I. tranzitiv A apuca brusc, a lua, a prinde cu putere (și cu violență). vezi înhăța. Nici nu se odihniră, ci înșfăcară iar coasele. CAMILAR, N. II 387. Atunci încep taberele să furnice, vitejii încing paloșele, înșfacă sănețele și sulițile, strîng chingile. SADOVEANU, O. I 106. Cîrligele de oțel înșfacă blocul înroșit. SAHIA, N. 33. [Dănilă Prepeleac] înșfacă gînsacul și pleacă. CREANGĂ, P. 43.
• (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Neamțul însă, nici una nici alta, înșfacă de urechi pe copil și trage și sucește, pînă i le sfîrtecă de-a binelea. REBREANU, R. II 42. S-a repezit la bătrîn, l-a înșfăcat de piept și l-a zguduit de două ori. POPA, vezi 184. [Lupul] înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește și pe acela, de-i merg petecile. CREANGĂ, P. 24.
• reflexiv reciproc. Bătrînii s-au înșfăcat de piept, gata să se înjunghie. CAMILAR, T. 161.

– Variantă: înfășcá verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înșfăcând

Participiu

înșfăcat

Infinitiv scurt

înșfăca

Imfinitiv lung

înșfăcând