Conjugare a înota

Conjugarea verbului a înota: eu înot, tu înoți, el ea înoată la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înota”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înota”!

Verbul a înota conjugat la prezent

eu înot
tu înoți
el ea înoată
noi înotăm
voi înotați
ei ele înotați

Verbul a înota conjugat la viitor

eu voi înota
tu vei înota
el ea va înota
noi vom înota
voi veți înota
ei ele vor înota

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înota conjugare la condițional prezent

eu aș înota
tu ai înota
el ea ar înota
noi am înota
voi ați înota
ei ele ar înota

Verbul a înota conjugare la condițional perfect

eu aș fi înotat
tu ai fi înotat
el ea ar fi înotat
noi am fi înotat
voi ați fi înotat
ei ele ar fi înotat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înota la conjunctiv prezent

eu să fiu înot
tu să fii înoți
el ea să fie înoate
noi să fim înotăm
voi să fiți înotați
ei ele să fie înoate

Conjug a înota la imperfect

eu înotam
tu înotai
el ea înota
noi înotam
voi înotați
ei ele înotau

A înota conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înotasem
tu înotaseși
el ea înotase
noi înotaserăm
voi înotaserăți
ei ele înotaseră

Verbul a înota conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înotat
tu să fi înotat
el ea să fi înotat
noi să fi înotat
voi să fi înotat
ei ele să fi înotat

Conjugare a înota la perfectul simplu

eu înotai
tu înotași
el ea înotă
noi înotarăm
voi înotarăți
ei ele înotară

Conjugarea verbului a înota la perfectul compus

eu am înotat
tu ai înotat
el ea a înotat
noi am înotat
voi ați înotat
ei ele ar înotat

Conjugă a înota la viitor anterior

eu voi fi înotat
tu vei fi înotat
el ea va fi înotat
noi vom fi înotat
voi veți fi înotat
ei ele vor fi înotat

Definiție din
Dicționarul etimologic român

VEZI DEFINIŢII a înota

înotá (-t, -at), verb –

1. A se mișca ritmic pentru a pluti și înainta în apă. –

2. A pluti. –

3. A avea ceva din abundență. –

4. A fi cufundat într-un lichid. –

5. A vîsli, a naviga.

– Variante înnota, (învechit) nota.

– Mr. (a)not, (a)notare. latina *notāre în loc de natare (Diez, I, 291; Densusianu, Hlr., 89; Pușcariu 868; Candrea-Dens., 1263; REW 4443; DAR; Rosetti, I, 159), conform albaneză notoń (Meyer 311; Philippide, II, 648), italiana nuotare, prov. nodar, vezi limba franceza noer (it. natare, prov., cat., spaniolă, portugheză nadar provin direct din clasicul natare). Pentru schimbarea a › o din latină și justificarea ei indoeurop., conform Skok, Arch. limba română, III, 130. Ultimul sens este învechit derivat înot, adverb (înotînd), postverbal de la variantă învechit; înot, substantiv neutru (natație); înotător, adjectiv (care înoată); înotătoare, substantiv feminin (aripioară a peștilor; colac de înotat); notăriță, substantiv feminin (pasăre acvatică, Phalaropus hiperboreus); notătoare, substantiv feminin (plantă acvatică, Potamogeton natans).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înotând

Participiu

înotat

Infinitiv scurt

înota

Imfinitiv lung

înotând