Conjugare a înnora

Conjugarea verbului a înnora: eu înnorez, tu înnorezi, el ea înnorează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înnora”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înnora”!

Verbul a înnora conjugat la prezent

eu înnorez
tu înnorezi
el ea înnorează
noi înnorăm
voi înnorați
ei ele înnorați

Verbul a înnora conjugat la viitor

eu voi înnora
tu vei înnora
el ea va înnora
noi vom înnora
voi veți înnora
ei ele vor înnora

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înnora conjugare la condițional prezent

eu aș înnora
tu ai înnora
el ea ar înnora
noi am înnora
voi ați înnora
ei ele ar înnora

Verbul a înnora conjugare la condițional perfect

eu aș fi înnorat
tu ai fi înnorat
el ea ar fi înnorat
noi am fi înnorat
voi ați fi înnorat
ei ele ar fi înnorat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înnora la conjunctiv prezent

eu să fiu înnorez
tu să fii înnorezi
el ea să fie înnoreze
noi să fim înnorăm
voi să fiți înnorați
ei ele să fie înnoreze

Conjug a înnora la imperfect

eu înnoram
tu înnorai
el ea înnora
noi înnoram
voi înnorați
ei ele înnorau

A înnora conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înnorasem
tu înnoraseși
el ea înnorase
noi înnoraserăm
voi înnoraserăți
ei ele înnoraseră

Verbul a înnora conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înnorat
tu să fi înnorat
el ea să fi înnorat
noi să fi înnorat
voi să fi înnorat
ei ele să fi înnorat

Conjugare a înnora la perfectul simplu

eu înnorai
tu înnorași
el ea înnoră
noi înnorarăm
voi înnorarăți
ei ele înnorară

Conjugarea verbului a înnora la perfectul compus

eu am înnorat
tu ai înnorat
el ea a înnorat
noi am înnorat
voi ați înnorat
ei ele ar înnorat

Conjugă a înnora la viitor anterior

eu voi fi înnorat
tu vei fi înnorat
el ea va fi înnorat
noi vom fi înnorat
voi veți fi înnorat
ei ele vor fi înnorat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înnora

ÎNNORÁ, persoană 3 înnorează, verb

I. (Și în forma înnoura)

1. intranzitiv și reflexiv impersonal A se ivi mulți nori pe cer. Cînd intrarăm în sat, începuse să se înnoureze. SADOVEANU, O. VI 244. Începu a se înnora. RETEGANUL, P. I 19. S-a-nnorat de pe la miezul nopții și e întunerec adînc. CARAGIALE, O. I 371.
• (Cu exprimarea subiectului) Cerul s-a înnorat.
♦ (Despre lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. Nu știu luna a-nnourat Ori puica s-au supărat? SEVASTOS, C. 27. Iar de dreaptă ce era, Soarele se-nnoura. ALECSANDRI, P. P. 313.
♦ tranzitiv figurat A întuneca (ca un nor). (Atestat în forma noura) Săgețile ușoare Nourează mîndrul soare. ALECSANDRI, P. II 16.

2. tranzitiv figurat A umple de mîhnire, de întristare. Aceea care trista-mi viață-nnourează E un secret ce zace în inimă-mi ascuns. NEGRUZZI, S. II 21.

– Variante: înnourá, nourá verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înnorând

Participiu

înnorat

Infinitiv scurt

înnora

Imfinitiv lung

înnorând