 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a înnoi conjugat la prezent
Verbul a înnoi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a înnoi conjugare la condițional prezent
Verbul a înnoi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a înnoi la conjunctiv prezent
Conjug a înnoi la imperfect
A înnoi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a înnoi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a înnoi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a înnoi la perfectul compus
Conjugă a înnoi la viitor anterior
|
|
Definiție din
ÎNNOÍ, înnoiesc, verb IV.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. tranzitiv (Privitor la un obiect) A face din nou, a face (ca) nou (înlocuind sau reparînd ce era vechi, uzat); a reface, a repara, a drege. vezi restaura. A înnoit casa de nici n-o mai cunoști. ♦ A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a schimba, a primeni. A înnoi parcul de mașini. A înnoi garderoba. ▭ Înnoi de mai multe ori vinul din oală. SADOVEANU, O. I 48. ♦ reflexiv A se îmbrăca cu ceva nou; a-și face haine noi. Să ne cîrpim, că nu putem tot să ne înnoim. PANN, P. vezi III 71. 2. intranzitiv A crește din nou, a se reface. Am umblat multă verb reflexiv:eme pe miriști, prin mlaștini... apoi am dat de fînețe cosite, pe care înnoia otava. SADOVEANU, O. I 361. ♦ reflexiv figurat A se împrospăta, a se regenera, a se preface, a se transforma, a se redeștepta. Ș-o da o ploaie cu soare Nuielile să se-nmoaie Frunza să li se-nverzească, Dragostea să se înnoiască. BIBICESCU, P. P. 65. 3. tranzitiv (Privitor la o acțiune, un document etc.) A face încă o dată, a repeta; a prelungi valabilitatea. Primești a-ți înnoi mărturisirile? NEGRUZZI, S. III 341. Costantin Basarab, urcîndu-se pe tron la 1655, înnoi hrisovul lui Matei-vv. împotriva grecilor și a dezrobirii monastirilor. BĂLCESCU, O. I 70. • reflexiv A fost un rîs pe toate tonurile, care trei zile s-a înnoit la fiecare masă. SADOVEANU, O. VI 294. |
