Conjugare a înnebuni

Conjugarea verbului a înnebuni: eu înnebunesc, tu înnebunești, el ea înnebunește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înnebuni”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înnebuni”!

Verbul a înnebuni conjugat la prezent

eu înnebunesc
tu înnebunești
el ea înnebunește
noi înnebunim
voi înnebuniți
ei ele înnebuniți

Verbul a înnebuni conjugat la viitor

eu voi înnebuni
tu vei înnebuni
el ea va înnebuni
noi vom înnebuni
voi veți înnebuni
ei ele vor înnebuni

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înnebuni conjugare la condițional prezent

eu aș înnebuni
tu ai înnebuni
el ea ar înnebuni
noi am înnebuni
voi ați înnebuni
ei ele ar înnebuni

Verbul a înnebuni conjugare la condițional perfect

eu aș fi înnebunit
tu ai fi înnebunit
el ea ar fi înnebunit
noi am fi înnebunit
voi ați fi înnebunit
ei ele ar fi înnebunit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înnebuni la conjunctiv prezent

eu să fiu înnebunesc
tu să fii înnebunești
el ea să fie înnebunească
noi să fim înnebunim
voi să fiți înnebuniți
ei ele să fie înnebunească

Conjug a înnebuni la imperfect

eu înnebuneam
tu înnebuneai
el ea înnebunea
noi înnebuneam
voi înnebuneați
ei ele înnebuneau

A înnebuni conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înnebunisem
tu înnebuniseși
el ea înnebunise
noi înnebuniserăm
voi înnebuniserăți
ei ele înnebuniseră

Verbul a înnebuni conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înnebunit
tu să fi înnebunit
el ea să fi înnebunit
noi să fi înnebunit
voi să fi înnebunit
ei ele să fi înnebunit

Conjugare a înnebuni la perfectul simplu

eu înnebunii
tu înnebuniși
el ea înnebuni
noi înnebunirăm
voi înnebunirăți
ei ele înnebuniră

Conjugarea verbului a înnebuni la perfectul compus

eu am înnebunit
tu ai înnebunit
el ea a înnebunit
noi am înnebunit
voi ați înnebunit
ei ele ar înnebunit

Conjugă a înnebuni la viitor anterior

eu voi fi înnebunit
tu vei fi înnebunit
el ea va fi înnebunit
noi vom fi înnebunit
voi veți fi înnebunit
ei ele vor fi înnebunit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înnebuni

ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, verb IV. intranzitiv A-și pierde facultățile mintale, a ajunge nebun; (prin exagerare) a deveni zăpăcit, aiurit. Pe pustiul țărm al mării stă cu părul despletit Toamna, ca o călătoare care a înnebunit. despre BOTEZ, P. O. 50. Trăia la praguri, și-n nevoi Că-n urm-o-nnebunit. COȘBUC, P. I 229.
       • Expresia: (Familiar) Ai înnebunit? exprimă mirarea și blamul față de vorba sau purtarea nepotrivită a interlocutorului.
       • tranzitiv L-a înnebunit frica. (expresie; familiar) Nu mă-nnebuni! exclamație folosită cînd se spun lucruri de necrezut, care te uimesc, te minunează. Nu mă-nnebuni, onorabile! Dumneata ești? CARAGIALE, O. I 81. Au făcut verb reflexiv:o bazaconie la d-ta în casă?... nu mă-nnebuni! ALECSANDRI, T. 993.
♦ tranzitiv A plictisi, a agasa. Ei, destul acuma, lasă, nu ne mai înnebuni. CONTEMPORANUL, I 163.
       • Expresia: A înnebuni de cap (pe cineva) = a zăpăci (pe cineva).

– Variantă: nebuní (RETEGANUL, P. IV 49, EMINESCU, N. 9, NEGRUZZI, S. I 32) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înnebunind

Participiu

înnebunit

Infinitiv scurt

înnebuni

Imfinitiv lung

înnebunind