Conjugare a înnăbuși

Conjugarea verbului a înnăbuși: eu înnăbuș, tu înnăbuși, el ea înnăbușă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înnăbuși”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înnăbuși”!

Verbul a înnăbuși conjugat la prezent

eu înnăbuș
tu înnăbuși
el ea înnăbușă
noi înnăbușim
voi înnăbușiți
ei ele înnăbușiți

Verbul a înnăbuși conjugat la viitor

eu voi înnăbuși
tu vei înnăbuși
el ea va înnăbuși
noi vom înnăbuși
voi veți înnăbuși
ei ele vor înnăbuși

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înnăbuși conjugare la condițional prezent

eu aș înnăbuși
tu ai înnăbuși
el ea ar înnăbuși
noi am înnăbuși
voi ați înnăbuși
ei ele ar înnăbuși

Verbul a înnăbuși conjugare la condițional perfect

eu aș fi înnăbușit
tu ai fi înnăbușit
el ea ar fi înnăbușit
noi am fi înnăbușit
voi ați fi înnăbușit
ei ele ar fi înnăbușit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înnăbuși la conjunctiv prezent

eu să fiu înnăbuș
tu să fii înnăbuși
el ea să fie înnăbușe
noi să fim înnăbușim
voi să fiți înnăbușiți
ei ele să fie înnăbușe

Conjug a înnăbuși la imperfect

eu înnăbușeam
tu înnăbușeai
el ea înnăbușea
noi înnăbușeam
voi înnăbușeați
ei ele înnăbușeau

A înnăbuși conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înnăbușisem
tu înnăbușiseși
el ea înnăbușise
noi înnăbușiserăm
voi înnăbușiserăți
ei ele înnăbușiseră

Verbul a înnăbuși conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înnăbușit
tu să fi înnăbușit
el ea să fi înnăbușit
noi să fi înnăbușit
voi să fi înnăbușit
ei ele să fi înnăbușit

Conjugare a înnăbuși la perfectul simplu

eu înnăbușii
tu înnăbușiși
el ea înnăbuși
noi înnăbușirăm
voi înnăbușirăți
ei ele înnăbușiră

Conjugarea verbului a înnăbuși la perfectul compus

eu am înnăbușit
tu ai înnăbușit
el ea a înnăbușit
noi am înnăbușit
voi ați înnăbușit
ei ele ar înnăbușit

Conjugă a înnăbuși la viitor anterior

eu voi fi înnăbușit
tu vei fi înnăbușit
el ea va fi înnăbușit
noi vom fi înnăbușit
voi veți fi înnăbușit
ei ele vor fi înnăbușit

Definiție din
Dicționarul limbii române moderne

VEZI DEFINIŢII a înnăbuși

ÎNNĂBUȘÍ, înnắbuș, verb IV.

1. reflexiv și tranzitiv A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira, a (se) sufoca.

2. tranzitiv (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi.

3. tranzitiv figurat A potoli prin violență manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima.
♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Își înnăbuși un geamăt (SADOVEANU).

4. tranzitiv (În expresie) A înnăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit.

– Din în- + năbuși.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înnăbușind

Participiu

înnăbușit

Infinitiv scurt

înnăbuși

Imfinitiv lung

înnăbușind