Conjugare a înlesni

Conjugarea verbului a înlesni: eu înlesnesc, tu înlesnești, el ea înlesnește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înlesni”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înlesni”!

Verbul a înlesni conjugat la prezent

eu înlesnesc
tu înlesnești
el ea înlesnește
noi înlesnim
voi înlesniți
ei ele înlesniți

Verbul a înlesni conjugat la viitor

eu voi înlesni
tu vei înlesni
el ea va înlesni
noi vom înlesni
voi veți înlesni
ei ele vor înlesni

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înlesni conjugare la condițional prezent

eu aș înlesni
tu ai înlesni
el ea ar înlesni
noi am înlesni
voi ați înlesni
ei ele ar înlesni

Verbul a înlesni conjugare la condițional perfect

eu aș fi înlesnit
tu ai fi înlesnit
el ea ar fi înlesnit
noi am fi înlesnit
voi ați fi înlesnit
ei ele ar fi înlesnit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înlesni la conjunctiv prezent

eu să fiu înlesnesc
tu să fii înlesnești
el ea să fie înlesnească
noi să fim înlesnim
voi să fiți înlesniți
ei ele să fie înlesnească

Conjug a înlesni la imperfect

eu înlesneam
tu înlesneai
el ea înlesnea
noi înlesneam
voi înlesneați
ei ele înlesneau

A înlesni conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înlesnisem
tu înlesniseși
el ea înlesnise
noi înlesniserăm
voi înlesniserăți
ei ele înlesniseră

Verbul a înlesni conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înlesnit
tu să fi înlesnit
el ea să fi înlesnit
noi să fi înlesnit
voi să fi înlesnit
ei ele să fi înlesnit

Conjugare a înlesni la perfectul simplu

eu înlesnii
tu înlesniși
el ea înlesni
noi înlesnirăm
voi înlesnirăți
ei ele înlesniră

Conjugarea verbului a înlesni la perfectul compus

eu am înlesnit
tu ai înlesnit
el ea a înlesnit
noi am înlesnit
voi ați înlesnit
ei ele ar înlesnit

Conjugă a înlesni la viitor anterior

eu voi fi înlesnit
tu vei fi înlesnit
el ea va fi înlesnit
noi vom fi înlesnit
voi veți fi înlesnit
ei ele vor fi înlesnit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înlesni

ÎNLESNÍ, înlesnesc, verb IV. tranzitiv

1. (Cu privire la acțiuni, fapte etc.) A face să fie mai lesne de înfăptuit; a ușura, a facilita. I-am cerut să-mi înlesnească s-ajung la unitatea mea. SADOVEANU, P. M. 124. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice. ODOBESCU, S. III 78.

2. (Cu privire la oameni) A ajuta pe cineva, a ușura cuiva o muncă, o acțiune. Cucoană Chiriță, noi amîndoi sîntem gata la poroncile d-tale, și prea fericiți de a te pute înlesni la orice-i dori. ALECSANDRI, T. I 120.
♦ A ajuta pe cineva bănește. Scrie-mi imediat: poți să mă înlesnești cu 60 franci pe termen de verb reflexiv:eo patruzeci de zile? CARAGIALE, O. VII 569. Te rog... să-l înlesnești cu ceva bani, ca să poată merge la Neamț. KOGĂLNICEANU, S. 230.
♦ reflexiv A avea posibilitatea materială, a dispune de mijloace materiale pentru a face ceva. Nu știe dacă se va putea înlesni să facă nunta în iarna asta. REBREANU, R. I 160.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înlesnind

Participiu

înlesnit

Infinitiv scurt

înlesni

Imfinitiv lung

înlesnind