Conjugare a înlemni

Conjugarea verbului a înlemni: eu înlemnesc, tu înlemnești, el ea înlemnește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înlemni”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înlemni”!

Verbul a înlemni conjugat la prezent

eu înlemnesc
tu înlemnești
el ea înlemnește
noi înlemnim
voi înlemniți
ei ele înlemniți

Verbul a înlemni conjugat la viitor

eu voi înlemni
tu vei înlemni
el ea va înlemni
noi vom înlemni
voi veți înlemni
ei ele vor înlemni

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înlemni conjugare la condițional prezent

eu aș înlemni
tu ai înlemni
el ea ar înlemni
noi am înlemni
voi ați înlemni
ei ele ar înlemni

Verbul a înlemni conjugare la condițional perfect

eu aș fi înlemnit
tu ai fi înlemnit
el ea ar fi înlemnit
noi am fi înlemnit
voi ați fi înlemnit
ei ele ar fi înlemnit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înlemni la conjunctiv prezent

eu să fiu înlemnesc
tu să fii înlemnești
el ea să fie înlemnească
noi să fim înlemnim
voi să fiți înlemniți
ei ele să fie înlemnească

Conjug a înlemni la imperfect

eu înlemneam
tu înlemneai
el ea înlemnea
noi înlemneam
voi înlemneați
ei ele înlemneau

A înlemni conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înlemnisem
tu înlemniseși
el ea înlemnise
noi înlemniserăm
voi înlemniserăți
ei ele înlemniseră

Verbul a înlemni conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înlemnit
tu să fi înlemnit
el ea să fi înlemnit
noi să fi înlemnit
voi să fi înlemnit
ei ele să fi înlemnit

Conjugare a înlemni la perfectul simplu

eu înlemnii
tu înlemniși
el ea înlemni
noi înlemnirăm
voi înlemnirăți
ei ele înlemniră

Conjugarea verbului a înlemni la perfectul compus

eu am înlemnit
tu ai înlemnit
el ea a înlemnit
noi am înlemnit
voi ați înlemnit
ei ele ar înlemnit

Conjugă a înlemni la viitor anterior

eu voi fi înlemnit
tu vei fi înlemnit
el ea va fi înlemnit
noi vom fi înlemnit
voi veți fi înlemnit
ei ele vor fi înlemnit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înlemni

ÎNLEMNÍ, înlemnesc, verb IV. intranzitiv A rămîne nemișcat sub influența unei impresii sau a unei senzații puternice; a încremeni, a înmărmuri, a îngheța. Soldatul înlemni în poziție, cu fața la locotenentul aprins de mînie. REBREANU, P. S. 69. Cînd auzi bărbatul una ca asta, mai înlemni. RETEGANUL, P. I 43. De mînie, o-nlemnit pe locuțiune ALECSANDRI, T. 518.
• tranzitiv factitiv El sta cufundat într-o mirare sau mai bine zicînd admirare adîncă ce îl înlemnise pe locuțiune ALECSANDRI, O. P. 76.
♦ figurat (Rar) A deveni neîndurat; a se împietri. Cum sînteți voi toate... vorbi ea încetișor. Cum v-ați învîrtoșat, cum v-ați înlemnit. CONTEMPORANUL, IV 88.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înlemnind

Participiu

înlemnit

Infinitiv scurt

înlemni

Imfinitiv lung

înlemnind