Conjugare a înjura

Conjugarea verbului a înjura: eu înjur, tu înjuri, el ea înjură la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înjura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înjura”!

Verbul a înjura conjugat la prezent

eu înjur
tu înjuri
el ea înjură
noi înjurăm
voi înjurați
ei ele înjurați

Verbul a înjura conjugat la viitor

eu voi înjura
tu vei înjura
el ea va înjura
noi vom înjura
voi veți înjura
ei ele vor înjura

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înjura conjugare la condițional prezent

eu aș înjura
tu ai înjura
el ea ar înjura
noi am înjura
voi ați înjura
ei ele ar înjura

Verbul a înjura conjugare la condițional perfect

eu aș fi înjurat
tu ai fi înjurat
el ea ar fi înjurat
noi am fi înjurat
voi ați fi înjurat
ei ele ar fi înjurat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înjura la conjunctiv prezent

eu să fiu înjur
tu să fii înjuri
el ea să fie înjure
noi să fim înjurăm
voi să fiți înjurați
ei ele să fie înjure

Conjug a înjura la imperfect

eu înjuram
tu înjurai
el ea înjura
noi înjuram
voi înjurați
ei ele înjurau

A înjura conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înjurasem
tu înjuraseși
el ea înjurase
noi înjuraserăm
voi înjuraserăți
ei ele înjuraseră

Verbul a înjura conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înjurat
tu să fi înjurat
el ea să fi înjurat
noi să fi înjurat
voi să fi înjurat
ei ele să fi înjurat

Conjugare a înjura la perfectul simplu

eu înjurai
tu înjurași
el ea înjură
noi înjurarăm
voi înjurarăți
ei ele înjurară

Conjugarea verbului a înjura la perfectul compus

eu am înjurat
tu ai înjurat
el ea a înjurat
noi am înjurat
voi ați înjurat
ei ele ar înjurat

Conjugă a înjura la viitor anterior

eu voi fi înjurat
tu vei fi înjurat
el ea va fi înjurat
noi vom fi înjurat
voi veți fi înjurat
ei ele vor fi înjurat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înjura

ÎNJURÁ, înjúr, verb

I. tranzitiv A adresa cuiva cuvinte de ocară; a sudui. vezi ocărî. Acum stați adunați lîngă vatră... Înjurați domnii Și nu știți cum să vă plătiți dările. BENIUC, vezi 24. Mulți inși trec iute pe lîngă butoiul meu înjurîndu-mă. CARAGIALE, O. I 79. Le legară mîinile la spate și tot înjurîndu-i mereu îi pornesc... spre Alba-Iulia. BĂLCESCU, O. II 259.
• intranzitiv Dincoace, la ieșire, zbîrîie motorul unui camion, glasuri de căruțași înjurînd urît și gros. C. PETRESCU, A. 341. Bombănea printre dinți cuconul Fanache, înjurînd și clătinînd din cap. MIRONESCU, S. A. 24. În confuzia lui nu știu nici ce zice, nici ce face; se retrase înjurînd cu furie. BOLINTINEANU, O. 450.
♦ A vorbi de rău, a bîrfi.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înjurând

Participiu

înjurat

Infinitiv scurt

înjura

Imfinitiv lung

înjurând