CONSULTĂ DEX |
Verbul a înjunghia conjugat la prezent
Verbul a înjunghia conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a înjunghia conjugare la condițional prezent
Verbul a înjunghia conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a înjunghia la conjunctiv prezent
Conjug a înjunghia la imperfect
A înjunghia conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a înjunghia conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a înjunghia la perfectul simplu
Conjugarea verbului a înjunghia la perfectul compus
Conjugă a înjunghia la viitor anterior
|
Definiție din
ÎNJUNGHIÁ, înjúnghii, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv 1. A vîrî un cuțit, un pumnal sau altă armă ascuțită în cineva; a răni; (cu privire la animale) a tăia, a ucide (pentru a mînca). Doi berbeci... a înjunghiat Mărin Foamete. STANCU, despre 234. La patul tău pe Pala îl va duce Să te-njunghie. DAVILA, vezi vezi 148. A înjunghiat cu cuțitul de la brîu și a culcat la pămînt... ursul. ODOBESCU, S. III 48. • figurat Am și înjunghiat cîțiva harbuji într-ales. CREANGĂ, A. 127. • reflexiv (Despre persoane) Șarlota ta nici a murit, nici s-a înjunghiat. NEGRUZZI, S. I 63. 2. (De obicei impersonal) A produce o senzație dureroasă acută, asemănătoare cu o înțepătură de cuțit. Mă înjunghie în piept. ▭ O durere amorțită mă înjunghie între coaste. CAMIL PETRESCU, U. N. 244. – Pronunțat: -ghi-a. – Variantă: junghiá (EMINESCU, O. I 160) verb I. |