Conjugare a îngreuia

Conjugarea verbului a îngreuia: eu îngreui, tu îngreui, el ea îngreuie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a îngreuia”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a îngreuia”!

Verbul a îngreuia conjugat la prezent

eu îngreui
tu îngreui
el ea îngreuie
noi îngreuiem
voi îngreuiați
ei ele îngreuiați

Verbul a îngreuia conjugat la viitor

eu voi îngreuia
tu vei îngreuia
el ea va îngreuia
noi vom îngreuia
voi veți îngreuia
ei ele vor îngreuia

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a îngreuia conjugare la condițional prezent

eu aș îngreuia
tu ai îngreuia
el ea ar îngreuia
noi am îngreuia
voi ați îngreuia
ei ele ar îngreuia

Verbul a îngreuia conjugare la condițional perfect

eu aș fi îngreuiat
tu ai fi îngreuiat
el ea ar fi îngreuiat
noi am fi îngreuiat
voi ați fi îngreuiat
ei ele ar fi îngreuiat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a îngreuia la conjunctiv prezent

eu să fiu îngreui
tu să fii îngreui
el ea să fie îngreuie
noi să fim îngreuiem
voi să fiți îngreuiați
ei ele să fie îngreuie

Conjug a îngreuia la imperfect

eu îngreuiam
tu îngreuiai
el ea îngreuia
noi îngreuiam
voi îngreuiați
ei ele îngreuiau

A îngreuia conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu îngreuiasem
tu îngreuiaseși
el ea îngreuiase
noi îngreuiaserăm
voi îngreuiaserăți
ei ele îngreuiaseră

Verbul a îngreuia conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi îngreuiat
tu să fi îngreuiat
el ea să fi îngreuiat
noi să fi îngreuiat
voi să fi îngreuiat
ei ele să fi îngreuiat

Conjugare a îngreuia la perfectul simplu

eu îngreuiai
tu îngreuiași
el ea îngreuie
noi îngreuiarăm
voi îngreuiarăți
ei ele îngreuiară

Conjugarea verbului a îngreuia la perfectul compus

eu am îngreuiat
tu ai îngreuiat
el ea a îngreuiat
noi am îngreuiat
voi ați îngreuiat
ei ele ar îngreuiat

Conjugă a îngreuia la viitor anterior

eu voi fi îngreuiat
tu vei fi îngreuiat
el ea va fi îngreuiat
noi vom fi îngreuiat
voi veți fi îngreuiat
ei ele vor fi îngreuiat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a îngreuia

ÎNGREUIÁ, îngreuiez și (rar) îngréui, verb

I. tranzitiv

1. (În opoziție cu ușura) A face ca cineva sau ceva să fie mai greu. Nu-ngreuia, stăpîne, a țării grea povară. ALECSANDRI, T. II 167. Dacă natura m-a făcut ușor, pentru ce să mă îngreuie cît un grosoman ce trage poate opt sute de litre? NEGRUZZI, S. I 40. Noi, cu povoara ce aveam, Lesne pe cale mergeam, Dar dumneavoastră ne-ați înșelat, Povoara ne-ați îngreuiat. SEVASTOS, N. 205.

2. (În opoziție cu înlesni) A face ca un lucru să fie mai anevoios; a pricinui cuiva greutăți. Eroica luptă a muncitorilor ceferiști a îngreuiat burgheziei și moșierimii romîne fascizarea țării. istorie R.P.R. 619.
• reflexiv Opintea boii mereu, Opintea și sufla greu, Și cotiga scîrțîia Și calea se-ngreuia. ALECSANDRI, P. P. 98. (figurat) Acum... ți s-a îngreuiat și gospodăria. CREANGĂ, P. 161.

3. figurat (În opoziție cu înviora) A face să fie greoi, a moleși. Nu te da îngreuiat de somn. SBIERA, P. 141.
♦ reflexiv (Învechit) A se arăta greoi, leneș la treabă; a se lăsa greu. Te rog, domnule, numai nu te îngreuia. Slujba ce-ți cer este de un interes național. KOGĂLNICEANU, S. 197.

4. figurat A produce o senzație de apăsare, de greutate. Simți ceva că-l cam îngreuiază pre lîngă tîmple. ISPIRESCU, U. 110.
• reflexiv Amorțeala mă cuprinsese și pleoapele mi se îngreuiau. SADOVEANU, O. I 353.
♦ reflexiv A se îngrămădi împovărînd (pe cineva sau ceva). Cugeta... la cheltuielile nouă

– altele și iar altele

– care aveau să se îngreuie asupra lui ca un munte. SADOVEANU, Z. C. 327.

– Pronunțat: -gre-u-.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

îngreuind

Participiu

îngreuiat

Infinitiv scurt

îngreuia

Imfinitiv lung

îngreuind