Conjugare a înfuria

Conjugarea verbului a înfuria: eu înfurii, tu înfurii, el ea înfurie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înfuria”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înfuria”!

Verbul a înfuria conjugat la prezent

eu înfurii
tu înfurii
el ea înfurie
noi înfuriem
voi înfuriați
ei ele înfuriați

Verbul a înfuria conjugat la viitor

eu voi înfuria
tu vei înfuria
el ea va înfuria
noi vom înfuria
voi veți înfuria
ei ele vor înfuria

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înfuria conjugare la condițional prezent

eu aș înfuria
tu ai înfuria
el ea ar înfuria
noi am înfuria
voi ați înfuria
ei ele ar înfuria

Verbul a înfuria conjugare la condițional perfect

eu aș fi înfuriat
tu ai fi înfuriat
el ea ar fi înfuriat
noi am fi înfuriat
voi ați fi înfuriat
ei ele ar fi înfuriat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înfuria la conjunctiv prezent

eu să fiu înfurii
tu să fii înfurii
el ea să fie înfurie
noi să fim înfuriem
voi să fiți înfuriați
ei ele să fie înfurie

Conjug a înfuria la imperfect

eu înfuriam
tu înfuriai
el ea înfuria
noi înfuriam
voi înfuriați
ei ele înfuriau

A înfuria conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înfuriasem
tu înfuriaseși
el ea înfuriase
noi înfuriaserăm
voi înfuriaserăți
ei ele înfuriaseră

Verbul a înfuria conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înfuriat
tu să fi înfuriat
el ea să fi înfuriat
noi să fi înfuriat
voi să fi înfuriat
ei ele să fi înfuriat

Conjugare a înfuria la perfectul simplu

eu înfuriai
tu înfuriași
el ea înfurie
noi înfuriarăm
voi înfuriarăți
ei ele înfuriară

Conjugarea verbului a înfuria la perfectul compus

eu am înfuriat
tu ai înfuriat
el ea a înfuriat
noi am înfuriat
voi ați înfuriat
ei ele ar înfuriat

Conjugă a înfuria la viitor anterior

eu voi fi înfuriat
tu vei fi înfuriat
el ea va fi înfuriat
noi vom fi înfuriat
voi veți fi înfuriat
ei ele vor fi înfuriat

Definiție din
Dicționar de sinonime

VEZI DEFINIŢII a înfuria

ÎNFURIÁ verb

1. a (se) mânia, (popular) a (se) îndrăci, a (se) oțărî, (învechit și regional) a (se) stârni, (prin Transilvania) a (se) rânzoi, (învechit) a (se) scârbi, a (se) urgisi, (familial) a (se) burzului, a (se) zborși, (figurat) a (se) ardeia, a turba, (regional figurat) a (se) scociorî. (S-a cumplit pe ei.)

2. a (se) îndârji, a (se) întărâta, a (se) înverșuna. (Eșecul l-a .)

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înfuriind

Participiu

înfuriat

Infinitiv scurt

înfuria

Imfinitiv lung

înfuriind