Conjugare a înfurci

Conjugarea verbului a înfurci: eu înfurc, tu înfurci, el ea înfurcă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înfurci”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înfurci”!

Verbul a înfurci conjugat la prezent

eu înfurc
tu înfurci
el ea înfurcă
noi înfurcim
voi înfurciți
ei ele înfurciți

Verbul a înfurci conjugat la viitor

eu voi înfurci
tu vei înfurci
el ea va înfurci
noi vom înfurci
voi veți înfurci
ei ele vor înfurci

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înfurci conjugare la condițional prezent

eu aș înfurci
tu ai înfurci
el ea ar înfurci
noi am înfurci
voi ați înfurci
ei ele ar înfurci

Verbul a înfurci conjugare la condițional perfect

eu aș fi înfurcit
tu ai fi înfurcit
el ea ar fi înfurcit
noi am fi înfurcit
voi ați fi înfurcit
ei ele ar fi înfurcit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înfurci la conjunctiv prezent

eu să fiu înfurc
tu să fii înfurci
el ea să fie înfurce
noi să fim înfurcim
voi să fiți înfurciți
ei ele să fie înfurce

Conjug a înfurci la imperfect

eu înfurceam
tu înfurceai
el ea înfurcea
noi înfurceam
voi înfurceați
ei ele înfurceau

A înfurci conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înfurcisem
tu înfurciseși
el ea înfurcise
noi înfurciserăm
voi înfurciserăți
ei ele înfurciseră

Verbul a înfurci conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înfurcit
tu să fi înfurcit
el ea să fi înfurcit
noi să fi înfurcit
voi să fi înfurcit
ei ele să fi înfurcit

Conjugare a înfurci la perfectul simplu

eu înfurcii
tu înfurciși
el ea înfurci
noi înfurcirăm
voi înfurcirăți
ei ele înfurciră

Conjugarea verbului a înfurci la perfectul compus

eu am înfurcit
tu ai înfurcit
el ea a înfurcit
noi am înfurcit
voi ați înfurcit
ei ele ar înfurcit

Conjugă a înfurci la viitor anterior

eu voi fi înfurcit
tu vei fi înfurcit
el ea va fi înfurcit
noi vom fi înfurcit
voi veți fi înfurcit
ei ele vor fi înfurcit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înfurci

ÎNFURCÍ, (2) înfúrc, verb IV. reflexiv (Popular)

1. (Mai ales despre drumuri) A se bifurca, a se desface în două. Merse, merse pînă ce i se înfurci calea. ISPIRESCU, L. 226.

2. A avea de furcă (cu cineva), a se certa, a se încăiera. Fii mai lăsător și nu te înfurci cu oamenii, că-i știi cît sînt de oțărîți acuma. REBREANU, R. II 105. Dumitru la ei sărea, Pușca de țavă lua, Cu feciorii să-nfurcea. PĂSCULESCU, L. P. 249.

– Variantă: înfurcá verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înfurcind

Participiu

înfurcit

Infinitiv scurt

înfurci

Imfinitiv lung

înfurcind