Conjugare a înfurca

Conjugarea verbului a înfurca: eu înfurc, tu înfurci, el ea înfurcă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înfurca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înfurca”!

Verbul a înfurca conjugat la prezent

eu înfurc
tu înfurci
el ea înfurcă
noi înfurcăm
voi înfurcați
ei ele înfurcați

Verbul a înfurca conjugat la viitor

eu voi înfurca
tu vei înfurca
el ea va înfurca
noi vom înfurca
voi veți înfurca
ei ele vor înfurca

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înfurca conjugare la condițional prezent

eu aș înfurca
tu ai înfurca
el ea ar înfurca
noi am înfurca
voi ați înfurca
ei ele ar înfurca

Verbul a înfurca conjugare la condițional perfect

eu aș fi înfurcat
tu ai fi înfurcat
el ea ar fi înfurcat
noi am fi înfurcat
voi ați fi înfurcat
ei ele ar fi înfurcat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înfurca la conjunctiv prezent

eu să fiu înfurc
tu să fii înfurci
el ea să fie înfurce
noi să fim înfurcăm
voi să fiți înfurcați
ei ele să fie înfurce

Conjug a înfurca la imperfect

eu înfurcam
tu înfurcai
el ea înfurca
noi înfurcam
voi înfurcați
ei ele înfurcau

A înfurca conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înfurcasem
tu înfurcaseși
el ea înfurcase
noi înfurcaserăm
voi înfurcaserăți
ei ele înfurcaseră

Verbul a înfurca conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înfurcat
tu să fi înfurcat
el ea să fi înfurcat
noi să fi înfurcat
voi să fi înfurcat
ei ele să fi înfurcat

Conjugare a înfurca la perfectul simplu

eu înfurcai
tu înfurcași
el ea înfurcă
noi înfurcarăm
voi înfurcarăți
ei ele înfurcară

Conjugarea verbului a înfurca la perfectul compus

eu am înfurcat
tu ai înfurcat
el ea a înfurcat
noi am înfurcat
voi ați înfurcat
ei ele ar înfurcat

Conjugă a înfurca la viitor anterior

eu voi fi înfurcat
tu vei fi înfurcat
el ea va fi înfurcat
noi vom fi înfurcat
voi veți fi înfurcat
ei ele vor fi înfurcat

Definiție din
Dicționar de arhaisme și regionalisme

VEZI DEFINIŢII a înfurca

înfurcá, înfurchéz, verb I (regional)

1. a lua fân în furcă.

2. a (se) desface (ceva) în două părți, în doi craci (cu furca); a (se) bifurca, a se încrăci.

3. (figurat) a avea de furcă cu cineva, a se încăiera.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înfurcând

Participiu

înfurcat

Infinitiv scurt

înfurca

Imfinitiv lung

înfurcând