Conjugare a înfuleca

Conjugarea verbului a înfuleca: eu înfulec, tu înfuleci, el ea înfulecă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înfuleca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înfuleca”!

Verbul a înfuleca conjugat la prezent

eu înfulec
tu înfuleci
el ea înfulecă
noi înfulecăm
voi înfulecați
ei ele înfulecați

Verbul a înfuleca conjugat la viitor

eu voi înfuleca
tu vei înfuleca
el ea va înfuleca
noi vom înfuleca
voi veți înfuleca
ei ele vor înfuleca

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înfuleca conjugare la condițional prezent

eu aș înfuleca
tu ai înfuleca
el ea ar înfuleca
noi am înfuleca
voi ați înfuleca
ei ele ar înfuleca

Verbul a înfuleca conjugare la condițional perfect

eu aș fi înfulecat
tu ai fi înfulecat
el ea ar fi înfulecat
noi am fi înfulecat
voi ați fi înfulecat
ei ele ar fi înfulecat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înfuleca la conjunctiv prezent

eu să fiu înfulec
tu să fii înfuleci
el ea să fie înfulece
noi să fim înfulecăm
voi să fiți înfulecați
ei ele să fie înfulece

Conjug a înfuleca la imperfect

eu înfulecam
tu înfulecai
el ea înfuleca
noi înfulecam
voi înfulecați
ei ele înfulecau

A înfuleca conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înfulecasem
tu înfulecaseși
el ea înfulecase
noi înfulecaserăm
voi înfulecaserăți
ei ele înfulecaseră

Verbul a înfuleca conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înfulecat
tu să fi înfulecat
el ea să fi înfulecat
noi să fi înfulecat
voi să fi înfulecat
ei ele să fi înfulecat

Conjugare a înfuleca la perfectul simplu

eu înfulecai
tu înfulecași
el ea înfulecă
noi înfulecarăm
voi înfulecarăți
ei ele înfulecară

Conjugarea verbului a înfuleca la perfectul compus

eu am înfulecat
tu ai înfulecat
el ea a înfulecat
noi am înfulecat
voi ați înfulecat
ei ele ar înfulecat

Conjugă a înfuleca la viitor anterior

eu voi fi înfulecat
tu vei fi înfulecat
el ea va fi înfulecat
noi vom fi înfulecat
voi veți fi înfulecat
ei ele vor fi înfulecat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înfuleca

ÎNFULECÁ, înfúlec, verb I tranzitiv (Familiar) A mînca repede și cu lăcomie, a se îndopa, a înghiți pe nerăsuflate, a îmbuca zgomotos și lacom. Copiii, intimidați, se supravegheau să nu înfulice hartane prea mari. C. PETRESCU, A. 292.
• figurat Iacătă, rîul înjură și latră. Cînd vin apele mari se azvîrle și mușcă: Înfulecă holda și focu din vatră. DEȘLIU, G. 25.
• absolut V-a privit în timp ce-nfulecați cu gurile mînjite de zahărul gogoșilor. PAS, Z. I 76.

– Variantă: înfulicá (VLAHUȚĂ, O. A. 386, CREANGĂ, P. 261) verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înfulecând

Participiu

înfulecat

Infinitiv scurt

înfuleca

Imfinitiv lung

înfulecând