Conjugare a înfira

Conjugarea verbului a înfira: eu înfir, tu înfiri, el ea înfiră la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înfira”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înfira”!

Verbul a înfira conjugat la prezent

eu înfir
tu înfiri
el ea înfiră
noi înfirăm
voi înfirați
ei ele înfirați

Verbul a înfira conjugat la viitor

eu voi înfira
tu vei înfira
el ea va înfira
noi vom înfira
voi veți înfira
ei ele vor înfira

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înfira conjugare la condițional prezent

eu aș înfira
tu ai înfira
el ea ar înfira
noi am înfira
voi ați înfira
ei ele ar înfira

Verbul a înfira conjugare la condițional perfect

eu aș fi înfirat
tu ai fi înfirat
el ea ar fi înfirat
noi am fi înfirat
voi ați fi înfirat
ei ele ar fi înfirat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înfira la conjunctiv prezent

eu să fiu înfir
tu să fii înfiri
el ea să fie înfire
noi să fim înfirăm
voi să fiți înfirați
ei ele să fie înfire

Conjug a înfira la imperfect

eu înfiram
tu înfirai
el ea înfira
noi înfiram
voi înfirați
ei ele înfirau

A înfira conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înfirasem
tu înfiraseși
el ea înfirase
noi înfiraserăm
voi înfiraserăți
ei ele înfiraseră

Verbul a înfira conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înfirat
tu să fi înfirat
el ea să fi înfirat
noi să fi înfirat
voi să fi înfirat
ei ele să fi înfirat

Conjugare a înfira la perfectul simplu

eu înfirai
tu înfirași
el ea înfiră
noi înfirarăm
voi înfirarăți
ei ele înfirară

Conjugarea verbului a înfira la perfectul compus

eu am înfirat
tu ai înfirat
el ea a înfirat
noi am înfirat
voi ați înfirat
ei ele ar înfirat

Conjugă a înfira la viitor anterior

eu voi fi înfirat
tu vei fi înfirat
el ea va fi înfirat
noi vom fi înfirat
voi veți fi înfirat
ei ele vor fi înfirat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înfira

ÎNFIRÁ, înfír, verb

I. tranzitiv (Rar)

1. A coase sau a broda cu fir. Fata înfira altița cămășii.

2. A depăna fire toarse. (absolut) Fata tort răschiră... Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înfirând

Participiu

înfirat

Infinitiv scurt

înfira

Imfinitiv lung

înfirând