CONSULTĂ DEX |
Verbul a înființa conjugat la prezent
Verbul a înființa conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a înființa conjugare la condițional prezent
Verbul a înființa conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a înființa la conjunctiv prezent
Conjug a înființa la imperfect
A înființa conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a înființa conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a înființa la perfectul simplu
Conjugarea verbului a înființa la perfectul compus
Conjugă a înființa la viitor anterior
|
Definiție din
ÎNFIINȚÁ, înființez, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. tranzitiv A face să ia ființă, a da ființă, a crea, a funda, a întemeia, a institui, a alcătui, a constitui. La Iași a fost înființată, în timpul domniei lui Vasile Lupu, «Academia Domnească» de la Trei Ierarhi. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2872. Oastea... o înființă tot din oameni unul și unul. ISPIRESCU, M. vezi 5. Alexandru I... înființează o ierarhie bisericească și politică. NEGRUZZI, S. I 271. • reflexiv pasiv În timpul lui Brîncoveanu s-au înființat patru tipografii noi în țară. istorie R.P.R. 211. 2. reflexiv (Despre oameni, uneori cu o ușoară nuanță peiorativă) A apărea într-un loc (pe neașteptate); a se prezenta, a se înfățișa. În sfîrșit, duminecă înainte de amiazi se înființâ în strada Argintari. REBREANU, R. I 179. Mă arătai mirat că se înființaseră cu toții așa devreme. M. I. CARAGIALE, C. 9. Se ține concurs... Se-nțelege că Niță n-a lipsit a se înființa la verb reflexiv:eme. CARAGIALE, M. 135. |