eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a înființa

Conjugarea verbului a înființa: eu înființez, tu înființezi, el ea înființează la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a înființa”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înființa”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a înființa conjugat la prezent
  • eu înființez
  • tu înființezi
  • el ea înființează
  • noi înființăm
  • voi înființați
  • ei ele înființați
Verbul a înființa conjugat la viitor
  • eu voi înființa
  • tu vei înființa
  • el ea va înființa
  • noi vom înființa
  • voi veți înființa
  • ei ele vor înființa
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a înființa conjugare la condițional prezent
  • eu aș înființa
  • tu ai înființa
  • el ea ar înființa
  • noi am înființa
  • voi ați înființa
  • ei ele ar înființa
Verbul a înființa conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi înființat
  • tu ai fi înființat
  • el ea ar fi înființat
  • noi am fi înființat
  • voi ați fi înființat
  • ei ele ar fi înființat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a înființa la conjunctiv prezent
  • eu să fiu înființez
  • tu să fii înființezi
  • el ea să fie înființeze
  • noi să fim înființăm
  • voi să fiți înființați
  • ei ele să fie înființeze
Conjug a înființa la imperfect
  • eu înființam
  • tu înființai
  • el ea înființa
  • noi înființam
  • voi înființați
  • ei ele înființau
A înființa conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu înființasem
  • tu înființaseși
  • el ea înființase
  • noi înființaserăm
  • voi înființaserăți
  • ei ele înființaseră
Verbul a înființa conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi înființat
  • tu să fi înființat
  • el ea să fi înființat
  • noi să fi înființat
  • voi să fi înființat
  • ei ele să fi înființat
Conjugare a înființa la perfectul simplu
  • eu înființai
  • tu înființași
  • el ea înființă
  • noi înființarăm
  • voi înființarăți
  • ei ele înființară
Conjugarea verbului a înființa la perfectul compus
  • eu am înființat
  • tu ai înființat
  • el ea a înființat
  • noi am înființat
  • voi ați înființat
  • ei ele ar înființat
Conjugă a înființa la viitor anterior
  • eu voi fi înființat
  • tu vei fi înființat
  • el ea va fi înființat
  • noi vom fi înființat
  • voi veți fi înființat
  • ei ele vor fi înființat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNFIINȚÁ, înființez, verb

I.

1. tranzitiv A face să ia ființă, a da ființă, a crea, a funda, a întemeia, a institui, a alcătui, a constitui. La Iași a fost înființată, în timpul domniei lui Vasile Lupu, «Academia Domnească» de la Trei Ierarhi. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2872. Oastea... o înființă tot din oameni unul și unul. ISPIRESCU, M. vezi

5. Alexandru I... înființează o ierarhie bisericească și politică. NEGRUZZI, S. I 271.
       • reflexiv pasiv În timpul lui Brîncoveanu s-au înființat patru tipografii noi în țară. istorie R.P.R. 211.

2. reflexiv (Despre oameni, uneori cu o ușoară nuanță peiorativă) A apărea într-un loc (pe neașteptate); a se prezenta, a se înfățișa. În sfîrșit, duminecă înainte de amiazi se înființâ în strada Argintari. REBREANU, R. I 179. Mă arătai mirat că se înființaseră cu toții așa devreme. M.

I. CARAGIALE, C.

9. Se ține concurs... Se-nțelege că Niță n-a lipsit a se înființa la verb reflexiv:eme. CARAGIALE, M. 135.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

înființând

Participiu

înființat

Infinitiv scurt

înființa

Imfinitiv lung

înființând



dex-app