Conjugare a înfiera

Conjugarea verbului a înfiera: eu înfierez, tu înfierezi, el ea înfierează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înfiera”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înfiera”!

Verbul a înfiera conjugat la prezent

eu înfierez
tu înfierezi
el ea înfierează
noi înfierăm
voi înfierați
ei ele înfierați

Verbul a înfiera conjugat la viitor

eu voi înfiera
tu vei înfiera
el ea va înfiera
noi vom înfiera
voi veți înfiera
ei ele vor înfiera

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înfiera conjugare la condițional prezent

eu aș înfiera
tu ai înfiera
el ea ar înfiera
noi am înfiera
voi ați înfiera
ei ele ar înfiera

Verbul a înfiera conjugare la condițional perfect

eu aș fi înfierat
tu ai fi înfierat
el ea ar fi înfierat
noi am fi înfierat
voi ați fi înfierat
ei ele ar fi înfierat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înfiera la conjunctiv prezent

eu să fiu înfierez
tu să fii înfierezi
el ea să fie înfiereze
noi să fim înfierăm
voi să fiți înfierați
ei ele să fie înfiereze

Conjug a înfiera la imperfect

eu înfieram
tu înfierai
el ea înfiera
noi înfieram
voi înfierați
ei ele înfierau

A înfiera conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înfierasem
tu înfieraseși
el ea înfierase
noi înfieraserăm
voi înfieraserăți
ei ele înfieraseră

Verbul a înfiera conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înfierat
tu să fi înfierat
el ea să fi înfierat
noi să fi înfierat
voi să fi înfierat
ei ele să fi înfierat

Conjugare a înfiera la perfectul simplu

eu înfierai
tu înfierași
el ea înfieră
noi înfierarăm
voi înfierarăți
ei ele înfierară

Conjugarea verbului a înfiera la perfectul compus

eu am înfierat
tu ai înfierat
el ea a înfierat
noi am înfierat
voi ați înfierat
ei ele ar înfierat

Conjugă a înfiera la viitor anterior

eu voi fi înfierat
tu vei fi înfierat
el ea va fi înfierat
noi vom fi înfierat
voi veți fi înfierat
ei ele vor fi înfierat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înfiera

ÎNFIERÁ1, înfierez, verb

I. tranzitiv

1. A aplica pe corpul unui animal un fier înroșit în foc, pentru a-i face un semn distinctiv. (reflexiv pasiv) După două luni de la nașterea mînzului se înfierează... la șold.

I. IONESCU, despre 534.
• (Cu privire la oameni, în special la sclavi) Să faci așa ca cei doi cumnați ai mei să nemerească la castel și, în schimbul laptelui de mistrețe, să primească să-mi fie robi și să-i înfierez. VISSARION, B. 66. Ea-l chemă la sine și, cu un fier ce l-a fost ars în foc, îl înfieră la mîna dreaptă. RETEGANUL, P. IV 37.

2. figurat A condamna cu toată severitatea, a osîndi în public, a stigmatiza, a veșteji. [Bălcescu] a înfierat cu putere pe boierii cosmopoliți, fără patrie, turciți și franțuziți, după cum le dictau interesele. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2540.

– Pronunțat: -fie-.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înfierând

Participiu

înfierat

Infinitiv scurt

înfiera

Imfinitiv lung

înfierând