 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a înfășa conjugat la prezent
Verbul a înfășa conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a înfășa conjugare la condițional prezent
Verbul a înfășa conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a înfășa la conjunctiv prezent
Conjug a înfășa la imperfect
A înfășa conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a înfășa conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a înfășa la perfectul simplu
Conjugarea verbului a înfășa la perfectul compus
Conjugă a înfășa la viitor anterior
|
|
Definiție din
înfășá (înfắș, înfășát), verb –Dicționarul etimologic român 1. A Înfășura în scutece. – 2. A bandaja. – 3. A înfășura, a acoperi strîns de jur împrejur. – Variante fașa, înfăș(u)ia. Mr. nfaș, nfășare, megl. anfaș, anfășari. latina fasciāre (Pușcariu 839; Candrea-Dens., 554; REW 3209; DAR), conform albaneză faškjoń, italiana (in)fasciare (sard. fašare), prov. faissar, limba franceza faisser, spaniolă fajar, portugheză enfaixar. prefix în- trebuie să fie tîrziu; ar putea fi vorba și de un derivat intern de la fașe, substantiv verbal Este cuvînt comun, conform ALR, I, 228. derivat înfășetură, substantiv feminin (acțiunea de a înfășa; legătură; scutec); înfășura, verb (a înfășura, a acoperi; a ascunde, a acoperi pînă la ochi; a răsuci), derivat de la un plural ipotetic sau colectiv *fășuri < fașe, ca gînd › gînduri › îngîndura; fum › fumuri › înfumura, conform îngrijora etc. (după Pușcariu 840; Tiktin; Candrea-Dens., 558; DAR, din latina *in-fasciolāre, etimon a cărui utilitate nu este evidentă și care nu este confirmat nici de dialecte și nici de celelalte limbi romanice); înfășurător, adjectiv (care înfășoară); înfășurătură, substantiv feminin (înfășurare); desfășa, verb (a scoate scutecele); desfășura, verb (a descolăci, a întinde, a desface; a dezvolta). |
