Conjugare a îndruga

Conjugarea verbului a îndruga: eu îndrug, tu îndrugi, el ea îndrugă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a îndruga”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a îndruga”!

Verbul a îndruga conjugat la prezent

eu îndrug
tu îndrugi
el ea îndrugă
noi îndrugăm
voi îndrugați
ei ele îndrugați

Verbul a îndruga conjugat la viitor

eu voi îndruga
tu vei îndruga
el ea va îndruga
noi vom îndruga
voi veți îndruga
ei ele vor îndruga

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a îndruga conjugare la condițional prezent

eu aș îndruga
tu ai îndruga
el ea ar îndruga
noi am îndruga
voi ați îndruga
ei ele ar îndruga

Verbul a îndruga conjugare la condițional perfect

eu aș fi îndrugat
tu ai fi îndrugat
el ea ar fi îndrugat
noi am fi îndrugat
voi ați fi îndrugat
ei ele ar fi îndrugat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a îndruga la conjunctiv prezent

eu să fiu îndrug
tu să fii îndrugi
el ea să fie îndruge
noi să fim îndrugăm
voi să fiți îndrugați
ei ele să fie îndruge

Conjug a îndruga la imperfect

eu îndrugam
tu îndrugai
el ea îndruga
noi îndrugam
voi îndrugați
ei ele îndrugau

A îndruga conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu îndrugasem
tu îndrugaseși
el ea îndrugase
noi îndrugaserăm
voi îndrugaserăți
ei ele îndrugaseră

Verbul a îndruga conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi îndrugat
tu să fi îndrugat
el ea să fi îndrugat
noi să fi îndrugat
voi să fi îndrugat
ei ele să fi îndrugat

Conjugare a îndruga la perfectul simplu

eu îndrugai
tu îndrugași
el ea îndrugă
noi îndrugarăm
voi îndrugarăți
ei ele îndrugară

Conjugarea verbului a îndruga la perfectul compus

eu am îndrugat
tu ai îndrugat
el ea a îndrugat
noi am îndrugat
voi ați îndrugat
ei ele ar îndrugat

Conjugă a îndruga la viitor anterior

eu voi fi îndrugat
tu vei fi îndrugat
el ea va fi îndrugat
noi vom fi îndrugat
voi veți fi îndrugat
ei ele vor fi îndrugat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a îndruga

ÎNDRUGÁ, îndrúg, verb

I. tranzitiv

1. A rosti cu greutate cuvintele, a pronunța nedeslușit, a fi lipsit de șir la vorbă (vezi îngăima); prin extensie a spune fleacuri, a povesti nimicuri, a vorbi fără rost (vezi trăncăni). Ce tot îndrugi, nenișorule! GALACTION, O. I 279. Nu-i adevărat nimic din tot ce-am îndrugat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203. Și poate n-or cunoaște vatra în jurul căreia ș-au cîrpit zi cu zi traiul, îndrugînd povești și basme. DELAVRANCEA, S. 203. Schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90.
• Expresia: A îndruga,(la) verzi și uscate = a înșira verb reflexiv:ute și nevrute, a spune nimicuri, minciuni, povești. Să vă tot îndrug la verzi și uscate. ISPIRESCU, U. 115. Toți sătenii se pun la masă și încep a îndruga la verzi și uscate. ȘEZ. I 39.
♦ (Rar) A face în pripă, a întocmi în grabă. (reflexiv pasiv) Dintr-acestea toate s-a îndrugat raportul... cu care mă prezent acum dinaintea d-voastre. ODOBESCU, S. II 518.

2. A toarce lînă sau cînepă în fire mai groase și mai puțin răsucite decît cele obișnuite (pentru a le folosi la anumite țesături). Bărbatul său îi aduce verb reflexiv:un turban vechi, îndrugat de Dominica. NEGRUZZI, S. I 239. Fetele de la Veza Nu știu toarce cînepa, Făr-o-ndrugă ca lîna. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 452.
♦ A toarce fără pricepere și fără spor; prin extensie a se dovedi leneș la lucru. Fata moșneagului nu se încurca, ci torcea cîte-un ciur plin de fuse, iar fata babei îndruga și ea cu mare-ce cîte-un fus. CREANGĂ, P. 284.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

îndrugând

Participiu

îndrugat

Infinitiv scurt

îndruga

Imfinitiv lung

îndrugând