CONSULTĂ DEX |
Verbul a îndrăgi conjugat la prezent
Verbul a îndrăgi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a îndrăgi conjugare la condițional prezent
Verbul a îndrăgi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a îndrăgi la conjunctiv prezent
Conjug a îndrăgi la imperfect
A îndrăgi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a îndrăgi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a îndrăgi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a îndrăgi la perfectul compus
Conjugă a îndrăgi la viitor anterior
|
Definiție din
ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, verb IV. tranzitiv (Cu privire la persoane) A prinde drag, a simți dragoste de cineva, a iubi. Dar dacă verb reflexiv:ei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. Pe alta să nu-ndrăgesc, Numai pe ea s-o iubesc. HODOȘ, P. P. 167. Tu m-ei îndrăgi Și ne vom iubi. ALECSANDRI, P. P.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 8. • (Cu privire la lucruri) Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plîngi, gîndind aiurea. EMINESCU, O. I 102. ♦ reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A se îndrăgosti. O fată de împărat se îndrăgește de luceafărul din cer. GHEREA, ST. Hristos I 161. Fata s-a-ndrăgit de el. COȘBUC, P. I 54. Babaca s-a îndrăgit de paseri, ș-a cumpărat verb reflexiv:o 30 de canari. ALECSANDRI, T. 763. ♦ reflexiv reciproc. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A se iubi. Tudora de la Tîrșor cu Mihai se îndrăgește. ALECSANDRI, P. III 250. Cu trei fete se-ndrăgește. id. P. P. 38. |