CONSULTĂ DEX |
Verbul a îndatora conjugat la prezent
Verbul a îndatora conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a îndatora conjugare la condițional prezent
Verbul a îndatora conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a îndatora la conjunctiv prezent
Conjug a îndatora la imperfect
A îndatora conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a îndatora conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a îndatora la perfectul simplu
Conjugarea verbului a îndatora la perfectul compus
Conjugă a îndatora la viitor anterior
|
Definiție din
ÎNDATORÁ, îndatorez, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. tranzitiv A face (cuiva) un bine, a ajuta (pe cineva); a obliga la recunoștință. Îți mulțumesc încă o dată că m-ai îndatorat la nevoie. CARAGIALE, O. VII 167. Fie, cum verb reflexiv:ei, eu cătam să te îndatorez. ALECSANDRI, T. I 449. Asta vorbă prea mult îl îndatora. PANN, P. vezi II 56. 2. tranzitiv A constrînge pe cineva la ceva; a impune ca o datorie, a obliga. Vezi că atîta cît ai înfăptuit, te îndatorează să-nfăptuiești mai mult? PAS, Z. I 11. Lucrările... la care mă îndatora sarcina mea de deputat. NEGRUZZI, S. I 220. Îl îndatoră să-i spuie tot adevărul. GORJAN, H. I 6. 3. reflexiv A face datorii, a se încurca în datorii; a se împrumuta. Nu-i place să se îndatoreze. ♦ tranzitiv (Cu privire la bunuri materiale) A pune în gaj sau ca amanet pentru o sumă de bani. vezi ipoteca. A îndatorat casele. – Variantă: îndatorí, îndatoresc (CREANGĂ, O. A. 182, ALECSANDRI, T. I 225, NEGRUZZI, S. II 156), verb IV. |