Conjugare a îndătina

Conjugarea verbului a îndătina: eu îndătinez, tu îndătinezi, el ea îndătinează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a îndătina”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a îndătina”!

Verbul a îndătina conjugat la prezent

eu îndătinez
tu îndătinezi
el ea îndătinează
noi îndătinăm
voi îndătinați
ei ele îndătinați

Verbul a îndătina conjugat la viitor

eu voi îndătina
tu vei îndătina
el ea va îndătina
noi vom îndătina
voi veți îndătina
ei ele vor îndătina

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a îndătina conjugare la condițional prezent

eu aș îndătina
tu ai îndătina
el ea ar îndătina
noi am îndătina
voi ați îndătina
ei ele ar îndătina

Verbul a îndătina conjugare la condițional perfect

eu aș fi îndătinat
tu ai fi îndătinat
el ea ar fi îndătinat
noi am fi îndătinat
voi ați fi îndătinat
ei ele ar fi îndătinat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a îndătina la conjunctiv prezent

eu să fiu îndătinez
tu să fii îndătinezi
el ea să fie îndătineze
noi să fim îndătinăm
voi să fiți îndătinați
ei ele să fie îndătineze

Conjug a îndătina la imperfect

eu îndătinam
tu îndătinai
el ea îndătina
noi îndătinam
voi îndătinați
ei ele îndătinau

A îndătina conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu îndătinasem
tu îndătinaseși
el ea îndătinase
noi îndătinaserăm
voi îndătinaserăți
ei ele îndătinaseră

Verbul a îndătina conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi îndătinat
tu să fi îndătinat
el ea să fi îndătinat
noi să fi îndătinat
voi să fi îndătinat
ei ele să fi îndătinat

Conjugare a îndătina la perfectul simplu

eu îndătinai
tu îndătinași
el ea îndătină
noi îndătinarăm
voi îndătinarăți
ei ele îndătinară

Conjugarea verbului a îndătina la perfectul compus

eu am îndătinat
tu ai îndătinat
el ea a îndătinat
noi am îndătinat
voi ați îndătinat
ei ele ar îndătinat

Conjugă a îndătina la viitor anterior

eu voi fi îndătinat
tu vei fi îndătinat
el ea va fi îndătinat
noi vom fi îndătinat
voi veți fi îndătinat
ei ele vor fi îndătinat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a îndătina

ÎNDĂTINÁ, îndătinez, verb

I. reflexiv (Rar) A se obișnui, a se deprinde cu ceva.
♦ tranzitiv A avea obiceiul să..., a obișnui. (Atestat în forma îndatina) La noi, copiii de țărani, Moș Crăciun nu-ndatina să vină. BENIUC, vezi 36.

– Variantă: îndatiná verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

îndătinând

Participiu

îndătinat

Infinitiv scurt

îndătina

Imfinitiv lung

îndătinând