Conjugare a încura

Conjugarea verbului a încura: eu încur, tu încuri, el ea încură la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a încura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încura”!

Verbul a încura conjugat la prezent

eu încur
tu încuri
el ea încură
noi încurăm
voi încurați
ei ele încurați

Verbul a încura conjugat la viitor

eu voi încura
tu vei încura
el ea va încura
noi vom încura
voi veți încura
ei ele vor încura

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a încura conjugare la condițional prezent

eu aș încura
tu ai încura
el ea ar încura
noi am încura
voi ați încura
ei ele ar încura

Verbul a încura conjugare la condițional perfect

eu aș fi încurat
tu ai fi încurat
el ea ar fi încurat
noi am fi încurat
voi ați fi încurat
ei ele ar fi încurat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a încura la conjunctiv prezent

eu să fiu încur
tu să fii încuri
el ea să fie încure
noi să fim încurăm
voi să fiți încurați
ei ele să fie încure

Conjug a încura la imperfect

eu încuram
tu încurai
el ea încura
noi încuram
voi încurați
ei ele încurau

A încura conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu încurasem
tu încuraseși
el ea încurase
noi încuraserăm
voi încuraserăți
ei ele încuraseră

Verbul a încura conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi încurat
tu să fi încurat
el ea să fi încurat
noi să fi încurat
voi să fi încurat
ei ele să fi încurat

Conjugare a încura la perfectul simplu

eu încurai
tu încurași
el ea încură
noi încurarăm
voi încurarăți
ei ele încurară

Conjugarea verbului a încura la perfectul compus

eu am încurat
tu ai încurat
el ea a încurat
noi am încurat
voi ați încurat
ei ele ar încurat

Conjugă a încura la viitor anterior

eu voi fi încurat
tu vei fi încurat
el ea va fi încurat
noi vom fi încurat
voi veți fi încurat
ei ele vor fi încurat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a încura

ÎNCURÁ, încúr, verb

I. tranzitiv (Învechit și popular, cu privire la cai) A face să alerge, a mîna repede, a goni. Nuntașii, cu Voinea în frunte, au început să încure... caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73. Încălecă calul și-l încură prin grădină. ISPIRESCU, L. 152. Voinicul... încura armasarul înaintea bătăliei. RUSSO, O. 35.
♦ reflexiv (Despre cai, mai rar despre alte animale) A porni la fugă (alergînd unul după altul), a se întrece alergînd; a alerga în voie, a zburda.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

încurând

Participiu

încurat

Infinitiv scurt

încura

Imfinitiv lung

încurând