Conjugare a încuiba

Conjugarea verbului a încuiba: eu încuib, tu încuibi, el ea încuibă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a încuiba”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încuiba”!

Verbul a încuiba conjugat la prezent

eu încuib
tu încuibi
el ea încuibă
noi încuibăm
voi încuibați
ei ele încuibați

Verbul a încuiba conjugat la viitor

eu voi încuiba
tu vei încuiba
el ea va încuiba
noi vom încuiba
voi veți încuiba
ei ele vor încuiba

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a încuiba conjugare la condițional prezent

eu aș încuiba
tu ai încuiba
el ea ar încuiba
noi am încuiba
voi ați încuiba
ei ele ar încuiba

Verbul a încuiba conjugare la condițional perfect

eu aș fi încuibat
tu ai fi încuibat
el ea ar fi încuibat
noi am fi încuibat
voi ați fi încuibat
ei ele ar fi încuibat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a încuiba la conjunctiv prezent

eu să fiu încuib
tu să fii încuibi
el ea să fie încuibe
noi să fim încuibăm
voi să fiți încuibați
ei ele să fie încuibe

Conjug a încuiba la imperfect

eu încuibam
tu încuibai
el ea încuiba
noi încuibam
voi încuibați
ei ele încuibau

A încuiba conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu încuibasem
tu încuibaseși
el ea încuibase
noi încuibaserăm
voi încuibaserăți
ei ele încuibaseră

Verbul a încuiba conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi încuibat
tu să fi încuibat
el ea să fi încuibat
noi să fi încuibat
voi să fi încuibat
ei ele să fi încuibat

Conjugare a încuiba la perfectul simplu

eu încuibai
tu încuibași
el ea încuibă
noi încuibarăm
voi încuibarăți
ei ele încuibară

Conjugarea verbului a încuiba la perfectul compus

eu am încuibat
tu ai încuibat
el ea a încuibat
noi am încuibat
voi ați încuibat
ei ele ar încuibat

Conjugă a încuiba la viitor anterior

eu voi fi încuibat
tu vei fi încuibat
el ea va fi încuibat
noi vom fi încuibat
voi veți fi încuibat
ei ele vor fi încuibat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a încuiba

ÎNCUIBÁ, încuibez și (mai rar) încúib, verb

I. reflexiv A se stabili undeva nepoftit, nedorit, a se vîrî unde nu-i este locul; a se oploși. Moșia asta... a fost a bătrînilor noștri, pînă ce s-a încuibat între noi o rîie boierească. SADOVEANU, N. forme 28.
• figurat (Despre nenorociri, nevoi, boli etc.) Vezi dumneata?!

– gîndesc toți deodată

– și noi credeam că nevoile s-au încuibat numai în satul nostru. spaniolă POPESCU, M. G. 38. Urîtul... în inima copilei se prefira și pe fiece zi mai adinc o pătrundea, în ea zilnic se-ncuiba. ODOBESCU, S. III 204. Boala de vite... este încuibată și în județul Dorohoi.

I. IONESCU, despre 188.
♦ (Rar, despre sentimente) A pătrunde adînc, a se înfige cu putere, a se cuibări. O spaimă tainică i se-ncuibă în suflet. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. S-a-ncuibat dragostea-n el. TEODORESCU, P. P. 305.
♦ tranzitiv (Neobișnuit) A cuprinde, a adăposti. Cum poate-o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? ALECSANDRI, P. III 346.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

încuibând

Participiu

încuibat

Infinitiv scurt

încuiba

Imfinitiv lung

încuibând