Conjugare a încuia

Conjugarea verbului a încuia: eu încui, tu încui, el ea încuie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a încuia”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încuia”!

Verbul a încuia conjugat la prezent

eu încui
tu încui
el ea încuie
noi încuiem
voi încuiați
ei ele încuiați

Verbul a încuia conjugat la viitor

eu voi încuia
tu vei încuia
el ea va încuia
noi vom încuia
voi veți încuia
ei ele vor încuia

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a încuia conjugare la condițional prezent

eu aș încuia
tu ai încuia
el ea ar încuia
noi am încuia
voi ați încuia
ei ele ar încuia

Verbul a încuia conjugare la condițional perfect

eu aș fi încuiat
tu ai fi încuiat
el ea ar fi încuiat
noi am fi încuiat
voi ați fi încuiat
ei ele ar fi încuiat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a încuia la conjunctiv prezent

eu să fiu încui
tu să fii încui
el ea să fie încuie
noi să fim încuiem
voi să fiți încuiați
ei ele să fie încuie

Conjug a încuia la imperfect

eu încuiam
tu încuiai
el ea încuia
noi încuiam
voi încuiați
ei ele încuiau

A încuia conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu încuiasem
tu încuiaseși
el ea încuiase
noi încuiaserăm
voi încuiaserăți
ei ele încuiaseră

Verbul a încuia conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi încuiat
tu să fi încuiat
el ea să fi încuiat
noi să fi încuiat
voi să fi încuiat
ei ele să fi încuiat

Conjugare a încuia la perfectul simplu

eu încuiai
tu încuiași
el ea încuie
noi încuiarăm
voi încuiarăți
ei ele încuiară

Conjugarea verbului a încuia la perfectul compus

eu am încuiat
tu ai încuiat
el ea a încuiat
noi am încuiat
voi ați încuiat
ei ele ar încuiat

Conjugă a încuia la viitor anterior

eu voi fi încuiat
tu vei fi încuiat
el ea va fi încuiat
noi vom fi încuiat
voi veți fi încuiat
ei ele vor fi încuiat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a încuia

ÎNCUIÁ, încúi, verb

I. tranzitiv

1. (Cu privire la uși, porți, lacăte, prin extensie la încăperi, case) A închide cu cheia, cu zăvorul. Doamna Vorvoreanu se ridică, se duse pînă la ușă lovindu-se de mobile pe întunerec, încuie ușa cu cheia. DUMITRIU, N. 83. Încuiase casa mama, își luase pruncii în brațe și se întorsese la bunică-mea. STANCU, D.

6. Credinciosul împăratului, încuind ușa pe din afară... le zice cu răutate. CREANGĂ, P. 251.
♦ (Cu privire la ființe sau la obiecte) A izola într-o încăpere închisă cu cheia. Mînă caii în grajd, îi încuie. EMINESCU, N. 21.
♦ figurat (Familiar, cu privire la persoane) A înfunda, a lăsa rușinat, încurcat, fără putință de a mai răspunde.

2. (Popular) A constipa.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

încuind

Participiu

încuiat

Infinitiv scurt

încuia

Imfinitiv lung

încuind