Conjugare a încrunta

Conjugarea verbului a încrunta: eu încrunt, tu încrunți, el ea încruntă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a încrunta”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încrunta”!

Verbul a încrunta conjugat la prezent

eu încrunt
tu încrunți
el ea încruntă
noi încruntăm
voi încruntați
ei ele încruntați

Verbul a încrunta conjugat la viitor

eu voi încrunta
tu vei încrunta
el ea va încrunta
noi vom încrunta
voi veți încrunta
ei ele vor încrunta

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a încrunta conjugare la condițional prezent

eu aș încrunta
tu ai încrunta
el ea ar încrunta
noi am încrunta
voi ați încrunta
ei ele ar încrunta

Verbul a încrunta conjugare la condițional perfect

eu aș fi încruntat
tu ai fi încruntat
el ea ar fi încruntat
noi am fi încruntat
voi ați fi încruntat
ei ele ar fi încruntat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a încrunta la conjunctiv prezent

eu să fiu încrunt
tu să fii încrunți
el ea să fie încrunte
noi să fim încruntăm
voi să fiți încruntați
ei ele să fie încrunte

Conjug a încrunta la imperfect

eu încruntam
tu încruntai
el ea încrunta
noi încruntam
voi încruntați
ei ele încruntau

A încrunta conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu încruntasem
tu încruntaseși
el ea încruntase
noi încruntaserăm
voi încruntaserăți
ei ele încruntaseră

Verbul a încrunta conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi încruntat
tu să fi încruntat
el ea să fi încruntat
noi să fi încruntat
voi să fi încruntat
ei ele să fi încruntat

Conjugare a încrunta la perfectul simplu

eu încruntai
tu încruntași
el ea încruntă
noi încruntarăm
voi încruntarăți
ei ele încruntară

Conjugarea verbului a încrunta la perfectul compus

eu am încruntat
tu ai încruntat
el ea a încruntat
noi am încruntat
voi ați încruntat
ei ele ar încruntat

Conjugă a încrunta la viitor anterior

eu voi fi încruntat
tu vei fi încruntat
el ea va fi încruntat
noi vom fi încruntat
voi veți fi încruntat
ei ele vor fi încruntat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a încrunta

ÎNCRUNTÁ, încrúnt, verb

I. reflexiv

1. A face o cută pe frunte, între sprîncene (în semn de nemulțumire sau de mînie), a privi aspru. Se încruntau chiorîș dorobanții de la Agie. C. PETRESCU, A. R.

8. Drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați, Nu vă încruntați. ALECSANDRI, P. P. 117.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la») Moș Gheorghe se încruntă la ele și le face semn să-și bage mințile în cap. spaniolă POPESCU, M. G. 37.
♦ tranzitiv (Mai ales cu privire la sprîncene) A încreți, a strînge. Candachia nu știe ce să facă cu sprîncenele-i subțiri: să le-ncrunte ori să le însenineze. SADOVEANU, forme J. 688. Încruntă sprînceană și se oțărî de supărare. ISPIRESCU, U. 83. Tată

– întrebă fata

– de unde ai calul d-tale?...

– La ce-ți trebuie s-o știi? zise el, încruntînd sprincenile. EMINESCU, N. 18.

2. (Învechit și popular, uneori urmat de determinări) A se umple de sînge, a se muia în sînge, a se roși. L-au scos din apă afară ca să nu se cufunde și să se încrunte toată apa cu sînge. SBIERA, P. 125.
       • reflexiv reciproc. Vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pre altul se încruntară. ȚICHINDEAL, forme 32.
       • tranzitiv Mi-l întreba S-aleagă ceva: Paloș să-și încrunte, Au luptă să lupte? TEODORESCU, P. P. 499.
♦ tranzitiv (Cu privire la ochi) A înroși. Grecul beat paloșu-i da, Iar Vulcan cum îl lua, Ochii-n sînge-și încrunta. ALECSANDRI, P. P. 138.

– prezent industrie și: (rar) încruntez (CARAGIALE, O. I 45).

– Variantă: (învechit și popular) cruntá, cruntez (BĂLCESCU, O. I 319, ȘEZ. VII 90), verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

încruntând

Participiu

încruntat

Infinitiv scurt

încrunta

Imfinitiv lung

încruntând